Disfunctia sexuala, simptomul unei suferinte psihice

Indiferent de natura lor, disfunctiile sexuale au caracteristici generale care vor face mereu parte din ansamblul suferintei psihice. Ca este vorba de barbat, de femeie sau de cuplu mereu putem presupune cu usurinta ca este vorba despre o suferinta de natura psihica. Aceasta suferinta psihica este insa foarte departe de gandirea unei persoane. Daca luam ca referinta gandirea sau partea pe care o persoana o stie, putea gandi corpul ca fiind ceva foarte departe. Daca suferinta se exprima prin corp atunci ea este psihic greu de vazut.

Din aceasta caracteristica de mai sus rezulta multa incertitudine privind locul unde sa se adreseze o persoana care sufera de disfunctii sexuale. Mai mult, faptul ca anumite situatii sunt medicale, genereaza o stare aparte – speranta ca e ceva fizic. In mod paradoxal, veti vedea de multi ori pacienti care nutresc speranta sa fie o boala fizica, ceva care este de vindecat printr-o interventie medicala fie ea si chirurgicala. Aceasta speranta este expresia suferintei psihice si este un semn al ei. Pacientul care simte aceasta speranta se gaseste in urmatoarea situatie – ii este atat de frica de suferinta psihica incat prefera sa fie cat mai departe, angoasa provocata de suferinta psihica este prea puternica ceea ce face sa isi doreasca din tot sufletul sa nu fie pus in situatia sa o vindece. Dar speranta ca e ceva fizic mai are un sens – faptul ca la un anumit nivel, el resimte aceasta parte psihica ca fiind presanta.

Paradoxal, medicina a gasit un raspuns la aceasta situatie de speranta a ceva fizic. Plecand de la premiza ca nu e ceva fizic, a creat un sistem de abordare care pleaca de la urmatoarea idee – daca urmezi un tratament medicamentos in care erectia este posibila atunci, in timp vei capata suficienta incredere in tine pentru a te considera vindecat. Acest tratament a condus la o separare a pacientilor in functie de cele doua parti ale sperantei. Cei care au luat speranta ca fiind in sine vor merge pe aceasta varianta, iar cei pentru care suferinta psihica e aproape au optat pentru varianta de a refuza tratamentul si de a se adresa unui terapeut.

Din randul acestora din urma se vor crea inca doua categorii. Unii care isi iau pentru ei speranta si actioneaza in conformitate cu ea si altii, care incearca sa se vindece la insistenta partenerilor. Cei din urma vor initia o terapie care sa fie in conformitate cu partenerul, adica vor incerca sa diminueze pe cat posibil efectele terapiei si sa asigure partenerul de bunele sale intentii. Cu alte cuvinte vor genera o terapie sub semnul esecului. Cei care isi vor asuma simptomul ca fiind al lor impreuna cu dorinta de vindecare vor putea sa determine o terapie reusita.

Desi simptomul disfunctiei sexuale este departe de capacitatea pacientului de a vedea suferinta psihica sunt mereu indicatori care vor conduce cu usurinta spre acest lucru.

Anxietatea, starea de lipsa de apetit pentru actul sexual, etc. sunt expresii ale suferintei psihice care s-a acutizat si care a ajuns imposibil de negat. Mecanismul de evitare este urmatorul – ca aceste stari sunt puse pe seama simptomului si nu relatia inversa care nici macar nu vine in mintea pacientului ca lucrurile ar sta pe dos – faptul ca e depresiv genereaza disfunctia sexuala si nu disfunctie sexuala genereaza depresia. Iar odata depresia vindecata dispare si necesitatea disfunctiei sexuale.

Tendinta generala in aceste situatii este de incercare de negare a suferintei psihice si de speranta de cele mai multe ori iluzorii ca este vorba despre un discofort organic.