Din viata lui Mos Nicolae

Din primul meu scenariu didactic (la clasa I)

Langa mare, in oraselul Patara din Turcia de azi, acolo unde traiau multi pescari, s-a nascut, cu multa vreme in urma, un baietel pe care-l chema Nicolae. In fiecare duminica baietelul se trezea devreme si mergea la biserica impreuna cu parintii. Incepuse asa de mult sa indrageasca biserica incat de multe ori prefera sa stea acolo si sa priveasca icoanele in loc sa se joace cu copiii de varsta lui. Incet, incet un gand incepu a creste in  inimioara lui mica. Vroia sa fie cat mai mult pe placul lui Dumnezeu. Il iubea tare mult pe parintele care-i dadea “bun”, asa cum obisnuiesc sa-i spuna copiii din ziua de azi Sfintei Impartasanii, si vroia ca intr-o zi sa il iubeasca si el pe Dumnezeu asa de mult cum il iubea parintele acela.
 Parintii lui erau oameni instariti, adica aveau destui bani cat sa-i faca lui Nicolae toate poftele, insa Nicolae nu-si dorea niciodata prea multe. Invatase sa posteasca si se lipsea cu usurinta de dulciurile atat de mult ravnite de toti copiii. Daca alti copii visau sa se faca marinari sau imparati , el visa un singur lucru. Sa-L iubeasca pe Dumnezeu din toata inima lui.

Nicolae era un baiat chipes si, pe zi ce trecea, se facea din ce in ce mai bun la suflet..
Iata insa ca o mare tristete se abatu asupra lui. Parintii lui murira la scurta vreme unul dupa altul si el  ramase orfan. Doar rugaciunile catre Bunul Dumnezeu i-au mai alinat suferinta...

Intr-una din zilele acelea i-a ajuns lui Nicolae la ureche o veste ingrozitoare. Un vecin pierduse toti banii si se gandea sa-si vanda fetele ca sa poata supravietui. Pe cele trei fete le stia Nicolae de cand era mic, ca doar erau vecini. Ce credeti ca a facut Nicolae? A asteptat sa se faca seara si cand toata lumea a adormit s-a furisat pana la casa vecinului. Pe vremea aia nu existau geamuri la ferestre, nu fusesera inca inventate, asa ca lui Nicolae nu i-a fost prea greu sa arunce in camera fetelor o punga plina cu bani. Cerul era acoperit de nori astfel ca nici macar o steluta n-a putut sa vada ce a facut Nicolae. Ce s-au mai minunat fetele si tatal lor cand au gasit banutii a doua zi dimineata! Oare cine sa-i fi ajutat? Erau vremuri grele si rar se gaseau oameni care sa faca daruri asa de insemnate.
 Si uite asa a procedat Nicolae si in alte doua nopti, cu alte doua pungi pline cu bani. Vazuse ca prima fata se maritase, asa ca a vrut sa le ajute si pe celelelte doua. Doar ca in a treia noapte tatal curios a pandit sa vada cine aduce darurile si Nicolae a fost prins. De atunci s-a invatat minte si de cate ori s-a mai furisat sa faca un dar nimeni n-a mai reusit sa-l vada la fata.
 Sa nu spuneti nimanui! S-a rugat Nicolae de tata si de fete. Nu-i placea sa fie laudat. Nu se considera niciodata asa de nemaipomenit incat sa primeasca prea multe laude. Doar Dumnezeu este bun cu adevarat, isi spunea Nicolae.

 Dar oamenii au aflat de faptele lui bune si, uite asa, Nicolae s-a pornit la drum. Era timpul sa mearga mai departe.
 Dupa putin timp Nicolae a ajuns sa fie parintele Nicolae. Oamenii din orasul in care sosise au vrut ca el sa le fie preot. O comoara de om era Nicolae. Cum sa nu fi vrut cineva sa le fie parinte?
 Cel mai mult ii placea parintelui Nicolae sa-i ajute pe oamenii saraci, pe batrani si pe copii. Iubea tare mult copiii parintele Nicolae. Mai ales pe copiii orfani.

Toata lumea stia de parintele . Era asa de bun ca orice om era sigur ca daca il roaga ceva, nu se poate sa nu-l ajute. Asa s-a intamplat si cu niste marinari. Prinsi in furtuna, pe timp de noapte, s-au rugat parintelui Nicolae sa le sara in ajutor. Asa cum il rugam si noi pe parintele nostru duhovnic sa se roage pentru noi, ca sa ne ajute Dumnezeu. Cum sa nu-i fi ajutat Sfantul Nicolae? Ca sfant era Nicolae! Doar un sfant putea sa fie asa de bun si de saritor.

Tare mult i-a placut insa partea cu furisatul noaptea. De atunci, in fiecare an, vine in toate casele unde se gaseste macar un crestin care sa-l pofteasca , si aduce cate un dar. Stie Sfantul Nicolae ca tare ne mai bucuram cand gasim in ghetute o bomboana sau un biscuite.. Dar cel mai mult se bucura Mos Nicolae, stiti cand? Cand ne dorim si noi, ca si el cand era mic, sa-l iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra, si cand ne straduim si noi sa daruim, tot asa pe furis, cate ceva din ce avem. Nu se poate sa nu cunoastem macar un vecin care sa nu se bucure sa primeasca o bucatica de paine... Sau chiar si numai un patratel de ciocolata.

 Lustruiti bine ghetutele, dragi copii! Mos Nicolae abia asteapta sa le umple cu bunatati! Si sa nu cumva sa uitati sa daruiti si altora din ce va da Mosul. Ca sa-l bucuram si mai tare pe dragul nostru sfant.
Si daca vreti sa-l umpleti de bucurie pe Sfantul Nicolae, mergeti in cea mai apropiata biserica si aprindeti o lumanare. Nu uitati sa-i spuneti "La multi ani, Mos Nicolae!" si sa-i multumiti pentru cadouri.