Titlul acestei postari ar putea parea putin cam dur, dar uitam tot mai des ca Dumnezeu e peste tot si din cand in cand mai trebuie sa luam legatura cu el pentru a nu ne pierde directia in viata. Nu multa lume are la cunostinta faptul ca Biserica Ortodoxa din Romania are parohie la Tokio, Japonia, dar nu are o biserica propriu zisa. Cel mai probabil nu este de mare interes construirea unei biserici ortodoxe pentru romanii din Tokyo, dar in acelasi timp ar trebui sa luam in considerare faptul ca undeva, acolo, putin mai departe de noi, traiesc oameni carora le curge prin vene acelasi sange care ne curge si noua, si care, cel mai probabil se roaga pentru binele poporului roman, desi poate s-au stabilit in Japonia definitiv.
Este drept, vorbim de o tara cam indepartata de noi, dar cu o istorie deosebita si o cultura total diferita de cea romaneasca. Cifrele neoficiale vorbesc de aproximativ 10000 de romani, o parte stabiliti definitiv in Japonia, altii doar lucreaza acolo temporar. Cu toate ca a suferit bombardamente atomice de la Hiroshima si Nagasaki, iar economia a fost distrusa la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Japonia a reusit sa devina a doua putere economica a lumii, in prezent numarandu-se printre principalii creditori pe plan mondial. Japonia are o suprafata de 377.835 de km patrati si este organizata in 47 de prefecturi, potrivit datelor de pe site-ul Ambasadei Romaniei la Tokio.
Limba oficiala este japoneza, iar ziua nationala este sarbatorita pe 23 decembrie. Cat despre populatie, vorbim despre 128.007.352 de locuitori, dupa ultima masuratoare din 2010. Preponderenta este etnia japoneza cu 98.5%, 1.5% din populatie este de alta etnie decat japoneza, iar religiile intalnite sunt Shinto si Budism circa 84%, 16% altele si 1% crestinism.
Si ne intoarcem acum la romanii din Tokio, de religie ortodoxa. In anul 2008, reprezentantii comunitatii romanilor din Japonia au luat legatura cu Patriarhia Romana in vederea infiintarii unei parohii romanesti in acesta tara. Intr-un final, in 10.05.2008, s-a semnat un proces verbal potrivit caruia aveau sa se puna bazele unui consiliu parohial al viitoarei parohii romanesti in Japonia. “Sf. Gheorghe” din Tokyo, este parohia ortodoxa ce isi desfasoara activitatea in Chiba, aflata in imediata apropiere a orasului Tokyo. Din nefericire, biserica “Sf. Gheorghe” din Tokyo nu isi poate desfasura activitatea intr-o cladire proprie, intrucat nu sunt suficiente finante pentru a construi una. In prezent, se slujeste intr-o capela inchiriata ce apartine bisericii catolice St. Anselm din zona Meguro, Tokyo.
Preotul paroh de la biserica ortodoxa din Tokyo provine dintr-o familie de preot, fiind primul din cei sapte copii ai familiei Coriu Ioan si Aurelia. Parintele Coriu Daniel, caci despre el este vorba, este hirotonit preot pentru Patriarhia Ortodoxa Romana “Sf. Gheorghe” din Tokyo, Japonia, unde s-a mutat pe perioada nedeterminata impreuna cu tanara sa sotie, Covaci Cristina- Elena. Desi si-a dat toata silinta pentru a le oferi credinciosilor ortodocsi din Tokyo un lacas unde sa se poate ruga lui Dumnezeu, parintele Coriu Daniel nu a reusit pana la acest moment sa stranga suficiente fonduri. Potrivit ultimelor calcule de pe site-ul oficial al parohiei , cu toate ca Reprezentanta Bisericii Ortodoxe Romane a intrat, prin cumparare, in posesia unui teren pentru viitoarea biserica din Tokyo, pana in momentul de fata, in contul parohiei s-a strans o suma mult prea mica pentru a se putea ridica o biserica.
Dupa cum spunea Preafericitul Patriarh Daniel: “Zidirea unei biserici intr-o comunitate este lucrarea cea mai folositoare si mai sfanta. A zidi o biserica inseamna a deschide o poarta noua o Cerului si a inalta o Casa noua a lui Dumnezeu.[…] O biserica nu se zideste in fiecare zi, ci o data la doua, trei sute de ani”. Daca locuiesti in Japonia sau in orice alta tara, asta nu inseamna ca ai uitat de unde ai plecat sau ca ti-ai schimbat religia si iti renegi neamul. Inseamna ca esti in cautarea linistii sufletesti si poate chiar a suportului financiar de care nu ai putea sa ai parte in tara de origine.
Nu sunt o persoana dusa prea des la biserica, dar stiu clar la cine ma intorc de fiecare data cand dau de greu. Mi-ar surade ideea sa merg intr-o vizita in Japonia si sa am sansa de a petrece timp in comunitatea romaneasca de acolo, rugandu-ma la Dumnezeu, in casa Sa. E drept, o pot face in orice alt loc, pentru ca El tot ma aude. Dar mi-as dori totusi, sa nu fie ca in situatia in care, m-as duce eu, moldoveanca, intr-o familie de ardeleni si le-as cere o ciorba acra (*ciorba ardelenilor este dulce, mai degraba supa), daca intelegeti ce vreau sa spun.
Cat imi dai pe niste timp?
