Descoperirea mayașă care a cutremurat lumea

Sub tunelul cu pricina există mai multe caverne astupate de apă, dar fără de care mayașii n-ar fi putut supraviețui acolo, acestea fiind la momentul respectiv singurele surse de apă potabilă din Yucatan. Guillermo de Anda, arheolog atașat al „National Institute of Anthropology and History” din Mexic și conducătorul excavărilor de la „Great Maya Aquifer Project”, susține că aceste guri de apă, denumite „cenote” erau considerate porțile către lumea zeilor și din această lume subterană s-ar fi tras totul, de la ploaie și fulgere până la fertilitate.

După ce au fost examinate mii de oase umane găsite în „Sacred Cenote” (Well of Sacrifice - Fântâna sacrificiului), s-au descoperit asupra acestora dovezi clare de fracturi și răni nevindecate, provocate în preajma decesului respectivilor, ceea ce înseamnă că în civilizația maya se practicau sacrificiile umane prin aruncarea oamenilor de vii de la mare înălțime. Aceasta era însă considerată și o mare onoare, întrucât cenotele erau intrarea către lumea subterană a zeilor și mayașii considerau că lumea este formată din trei straturi, respectiv: Rai, Pământ și Subteran, cel din urmă fiind foarte imprtant, considerat locul de origine al vieții. În urma analizei oaselor s-a putut observa că 80% dintre acestea aparțineau copiilor cu vârste între 3-11 ani, posibili furați de la alte comunități. Craniile, dinții și restul oaselor prezentau însă semne de anemie și malnutriție, ceea ce înseamnă că aceștia aveau deja o viață foarte grea înainte de a fi sacrificați, existând și posibilitatea ca aceștia să fi fost deja morți în momentul aruncării și „sacrificiul” să fi fost de fapt un mod de a-i cinsti, trimițându-le sufletul către zeii apelor.

El Castillo, care este una dintre noile minuni ale lumii, este un templu închinat zeului Kukulcan, care avea formă de șarpe cu aripi. Construcția are mai multe terase pătrate și scări cu câte 91 de trepte pe fiecare dintre cele 4 laturi, în total formând 365 de nivele. În timpul echinocțiilor de primăvară și toamnă, soarele intră în piramidă prin colțul de nord-vest și împrăștie o derie de umbre triunghiulare pe balustrade, care creează iluzia unui șarpe înaripat ce se târăște peste tot.

Arheologul Rene Chavez Segura știa deja că în complexul Chichén Itzá existau 4 cenote, dar a putut determina că în spatele El Castillo mai era una ascunsă, ceea ce permis întregii echipe să descopere cea mai mare grotă inundată de apă din lume. În noiembrie 2017, echipa a explorat două tuneluri secrete, care i-au condus la o piramidă mai mică, folosită pe post de osuar. Inițial s-a crezut că acestea vor duce direct în El Castillo, dar ulterior s-a descoperit că mayașii au sigilat intenționat acel drum cu pietre. Există însă cenote în toate punctele cardinale ale templului, ceea ce indică respectarea topografiei zonei sacre.

În legătură cu gurile de apă localizate sub piramida mare, oamenii de știință consideră că acolo se găsește „axis mundi”, adică centrul lumii, reprezentat prin a 5-a direcție de la Copacul Vieții mayașe, parte a culturii spirituale maya, recunoscut și de multe alte credințe antice din jurul lumii.