De la cine inveti sa faci sex?

Terapia partenerului sexual surogat a avut la baza metoda de succes pusa la punct de catre cercetatorii William Masters si Virginia E. Johnson, unii dintre pionierii cercetarilor despre sexualitatea umana si tratamentul disfunctiilor sexuale, care au profesat din 1957 si pana in anii '90.

In anii '50, terapeutii Masters si Johnson isi indemnau clientii casatoriti sau cu parteneri sa mearga acasa dupa sedinte si sa aplice fiecare lucru invatat teoretic. Cei care aveau probleme cu ejacularea prematura sau chiar cu gasirea clitorisului partenerei erau trimisi, dupa o alta lectie, sa isi insuseasca si practic aceste cunostinte.

Dar ce era de facut cu clientii care nu aveau partener? Adoptand o solutie foarte curajoasa -mie imi pare curajoasa si la aceasta ora, cred ca acum 50 de ani era si mai uimitoare-, acestia au propus existenta unui partener sexual surogat care, dupa ce asista impreuna cu subiectul la orele de teorie, puneau in practica cele invatate, acest partener sexual surogat fiind instruit special pentru a putea simula actul sexual impreuna cu clientul terapeutilor. Se poate spune ca in aceste cazuri terapeutul si partenerul sexual surogat formau o echipa care il ajuta pe respectivul client fie pentru a fi mai constient de sine si de propriul sau trup, il ajutau sa isi dezvolte aptitudinile in ceea ce priveste intimitatea fizica si cea emotionala.

Ce fac, practic acesti parteneri sexuali surogati? Acestia ii poti ajuta pe clienti atunci cand este vorba de exercitii de relaxare, de comunicare, de atingeri senzuale si/sau sexuale, dar si in ceea ce priveste dezvoltarea aptitudinilor sociale. Fiecare program era special conceput pentru a-i face pe clienti sa capete incredere nu doar in propria lor persoana, ci si in cea a partenerului sexual surogat.

Cine ar putea folosi aceasta terapie?

In principiu, oamenii care sufera de disfunctii sexuale sunt cei care apelau in primul rand la acest fel de terapie. Mult timp combatuta -chiar si astazi Bob Montgomery, seful catedrei de Psihologie din Canberra, Australia sustine ca este o procedura "lipsita de etica, de profesionalism, invechita si riscanta". Reactia confratilor sai a fost sa deschida o clinica care sa ofere numai terapie cu ajutorul partenerilor sexuali surogati.

Respingand categoric intr-un interviu acordat The Age asemanarea partenerilor sexuali surogati cu cea a prostituatelor, Brian Hickman a explicat faptul ca acesta a cautat -prin anunturi la mica publicitate- parteneri sexuali surogati care sa aiba o facultate de psihologie sau de asistenta sociala si sa fie persoana cu o sexualitate matura, cu o personalitate bine pusa la punct si stabili emotional.

Ganditi-va ca un barbat care are probleme cu ejacularea precoce si -eventual- acest lucru il impiedica sa isi gaseasca o partenera vine si se trateaza fie la clinica lui Hickman, fie la alta. Daca s-ar putea vindeca nu ar fi totul extrem de bine? Credeti ca aceasta procedura are vreo asemanare cu prostitutia?

As fi tare curioasa sa stiu ce se poate face si ce nu la o astfel de sedinta. Voi nu?