De ce sa respiri adanc inainte de a-i impartasi frustrarile de peste zi?

În Dragoste & Sex 22 apr 2009

E bine intotdeauna sa ne calmam inainte de a-i povesti celui drag lucrurile care ne supara!

Este preferabil sa respiram adanc inainte de a-i impartasi celuilalt frustrarile de peste zi pentru ca ne ajuta si, cand afirm asta, am in vedere urmatoarele aspecte:

- Respiratia adanca si concentrarea pe respiratie induc automat organismului o stare de relaxare, ceea ce conduce la o modificare in sens pozitiv a starii emotionale.
- Respirand adanc, imi ofer timp pentru a lua distanta de evenimentele frustrante de peste zi si de a nu ma mai identifica cu ele, astfel incat am un mai bun control asupra lor.
- Respirand adanc imi ofer timp pentru a-mi ierarhiza problemele/frustrarile si poate, pentru a renunta la impartasirea unora dintre ele.
- Respirand adanc imi ofer timp pentru a ma intreba cum imi doresc sa fiu perceputa de partener aici si acum, si ce doresc sa-i transmit.

Modul in care impartasim celuilalt frustrarile de peste zi are legatura cu perceptia noastra asupra evenimentelor zilnice si cu semnificatia pe care le-o acordam. Daca frustrarile noastre sunt sustinute de ganduri si credinte irationale ("sunt o ghinionista", "nu sunt capabila de nimic", "nu pot face nimic", "toti ma saboteaza", "e intolerabil") atunci si starile noastre emotionale se modifica negativ si odata cu frustrarile, transmitem celuilalt tensiune, griji, nemultumire, furie, agresivitate. De cele mai multe ori cand ne "desertam" frustrarile suntem intr-o stare emotionala negativa. Identificarea si integrarea unor alternative la gandurile irationale ne-ar putea ajuta la o percepere mai adaptativa a frustrarilor zilnice si o raportare emotionala mai functionala. Astfel: "trebuie sa..." devine "e de preferat, e de dorit"; "e intolerabil" devine "e greu, dar pot suporta"; "este groaznic" devine "este neplacut, rau"; "sunt o proasta" devine "am gresit dar raman o persoana valoroasa".

Va invit sa devenim mai constienti de mesajul pe care il transmitem partenerului: ii impartasim celuilalt frustrarile noastre transmitandu-i totodata increderea pe care o avem in el, iar celalalt ar putea intelege/percepe/interpreta ca sunt o "plangacioasa", o persoana incapabila sa-si gestioneze problemele sau o persoana care are nevoie de ajutorul lui.

Atunci cand ne exprimam o nemultumire, o frustrare, celalalt o poate percepe ca pe o cerere de ajutor si se poate simti responsabil sa ne ofere solutii, cand noi dorim doar sa fim ascultate si intelese. Sau, acesta s-a saturat sa joace rolul salvatorului si, atunci, dezvolta in relatie cu noi mecanisme de aparare de tipul: ne evita, nu ne asculta cu atentie, se face ca nu intelege sau afirma intr-un mod direct "sunt ocupat", "nu am timp". Sunt responsabila de ceea ce transmit celuilalt, dar, in acelasi timp, nu sunt responsabila de ceea ce primeste celalalt, pentru ca celalalt acorda semnificatii mesajului meu in functie si de propriile lui nevoi si propriile lui limite.

Atunci cand impartasim celuilalt frustrarile noastre zilnice, e preferabil sa fim constienti de urmatoarele interogatii:

Ce doresc eu sa transmit partenerului dincolo de enumerarea frustrarilor zilnice?
Tot ceea ce experimentez eu in cursul zilei trebuie impartasit in totalitate celuilalt?
Faptul ca-i impartasesc frustrarile mele este un semn de incredere sau ma folosesc de celalalt pentru a-mi "descarca cosul" si pentru "a ventila emotional"?
Felul in care eu exprim ma ajuta sa transmit ceea ce doresc? (ceea ce intentionez sa transmit este in concordanta cu ceea ce primeste celalalt ?).