Mai deunazi citeam printre comentariile cititoarelor noastre si ceva mi-a atras atentia. “ultima relatie mi-a aratat ca nu pot schimba un barbat oricat as incerca”. Si mi-am dat seama ca foarte multe femei fac asta. Si, zau, daca pricep de ce. Ok, ne place un barbat, ne bagam intr-o relatie, ne simtim bine, de ce trebuie apoi sa il schimbam?
De ce sa incercam sa facem din el altceva? Nu e totusi un risc prea mare? Daca devine ceva ce nu ne place? Acum cativa ani era o reclama cu un rocker cu plete si motocicleta si dupa ce s-a casatorit s-a tuns si si-a luat masina. Iar sotia lui ii spunea: ” nu mai esti barbatul pe care l-am cunoscut!”. In conditiile in care ea a fost cea care l-a convins sa se tunda, sa se schimbe. A riscat prea mult si el a ajuns ceva ce ei nu ii placea.
Totusi, cunoastem un barbat, ne place de el asa cum e. Nu pricep si pace de ce ar trebui sa il schimbam. Sa il convingem sa se tunda desi el avea plete cand l-am cunoscut, sa ii placa rumba rock in loc de Rammstein, sa mearga la reuniuni cu bunici si soacre daca lui ii place in club sau la bomba din carier. Sa ne suparam cand iese cu baietii la o bere, sa ii tinem cu forta in casa, desi ei si-ar dori sa faca cu totul altceva. Nu ii sufocam prea mult? Oare nu asta e motivul pentru care pleaca de langa noi? Nu asta e motivul pentru care devin monotoni si plictisitori?
Iar ei accepta schimbarea, poate de dragul celei pe care o iubeste, poate de lene, sau poate pentru ca a fost educat sa isi faca o familie si sa fie om la casa lui. Dar schimbarea asta presupune si o schimbare a identitatii, a propriului eu, a personalitatii. Ii obliga sa devina altcineva si culmea, femeile… cand vad ca el le-a ascultat si a devenit ceea ce ele au vrut, vor mai mult. Vor o mai mare schimbare. Vor sa il educe dupa bunul lor plac.
Iar el la un moment dat se satura de acest rol si fuge. Se retrage intr-o alta activitate care sa il tina departe de femeia care il cicale si il tot pisalogeste sa devina altcineva. Fie ca acea alta activitate este o femeie, o pasiune, o masina, un meci de fotbal, un whisky sau o bere. Si atunci incep alte discutii despre “de ce nu ma mai bagi in seama, ticalosule?”.
Asa incat…de ce ne dorim cu atata ardoare sa schimbam barbatii? Si nu fiti ipocrite, cel putin o data in viata tot ati incercat sa faceti asta
Am incercat apoi sa gandesc si eu ca o femeie care vrea sa schimbe barbatul de langa ea, si mi-am dat seama ca femeile au chestia aia ciudata de protectie, de mama, de pedagoaga. Femeile tind sa intalneasca barbati cu probleme pentru ca ele sa aiba ce “repara”. Concentrandu-se pe sentimentele de iubire sau atentie pe care le primesc de la barbati, femeile tind sa ignore semnele predominante alte defectelor pe care acestia le au, asta in faza de inceput a relatiei, chiar din faza de flirt. Ba mai mult, femeile spera ca aceste defecte vor disparea sau ca ele le pot “corecta”. Big mistake, ladies.
Daca intalnesti un lenes si nu are niciun tip de ambitie, oricata dragoste ar detine, el nu va deveni energic si ambitios. Daca el e cu ochii in toate directiile dupa alte femei, sa nu crezi ca se va schimba doar pentru ca te iubeste. Va face asta atunci cand va dori el sa se stabileasca, nu cand vrei tu.
Si..problema cea mai grava, ce te faci daca el se schimba doar in fata ta? Si cand nu esti de fata el este tot acelasi? Sau, daca se schimba doar pentru 1 an, doi, trei. Atunci apar minciunile. Ti-ar placea sa traiesti alaturi de un mincinos?
Cred ca nu are sens sa pierzi timp pretios incercand sa il schimbi, mai bine te bucuri de el asa cum l-ai luat. Sau…esti atenta la inceput si te gandesti daca poti trai cu defectele lui. Nu vom reusi niciodata sa ii schimbam, avem putere doar pentru a ne schimba pe noi. Si nici atunci prea mult.
Iti doresc o viata de retrait
Laura
Gaudeamus Igitur
