De ce ne plac povestile de dragoste imposibile?

Cele patru povesti de dragoste pe care le-am ales pentru a le „diseca” nu fac parte din recuzita celor mai celebre de la Hollywood. Intentionat am facut abstractie de Casablanca si alte clasice, pentru a arata ca iubirile imposibile nu sunt doar cele dintre o ea tanara si un el trecut de prima tinerete sau dintre un el si o ea care constata ca omul pe care il iubesc nu este si cel cu care s-au casatorit. Poate putin duse la extrem, povestile de dragoste traite de perechile de personaje de mai jos extind definitia iubirilor imposibile, de la imposibilitatea de a imbatrani alaturi de omul iubit pana la sentimentele care transced moartea.

Povestile de dragoste imposibile: medicament pentru suflet

De la Shakespeare incoace, setea omenirii pentru povesti de dragoste imposibile pare sa fi ramas nestinsa. „Desi suntem pe pamant de miliarde de ani se pare ca relatiile interumane, mai ales cele de cuplu, prezinta inca un mare mister. Nu avem retete, repetam greseli, plangem si, cu toate acestea, de fiecare data o poveste de dragoste ne emotioneaza. Poate pentru ca fiecare dintre noi in estenta este unic si fiecare traieste sentimentele intr-un mod personal. Fiecare dintre noi a trait o poveste de dragoste care s-a sfarsit. De aceea cele 'eterne' au ceva magic”, explica Roxana Niculescu, psihpoterapeut si psiholog clinician specialist.

Care este explicatia pentru nesatul cu care noi, fetele cel putin, le devoram pe furis, cu servetele alaturi chiar si acum, in vremuri in care romantismul este cotat drept lacrimogen si ieftin? „In viata de zi cu zi ajungem sa traim cu partenerul, sa-i cunoastem fiecare calitate si fiecare defect. Si cu toate ca ne dorim sa-l pastram, farmecul de inceput paleste. Pe ecran, cu toate ca dragostea este imposibila, pare de neinfrant. Eroii se asteapta la nesfarsit, trec bariere neasteptate, raman vesnic tineri si iubirea nu se sfarseste. Povestile de pe ecran ne pot reaminti de sentimentele de inceput, ne pot invata sa ne bucuram de ceea ce am trait. Prin faptul ca povestea lor se sfarseste trist ne poate ajuta pe noi sa ne identificam cu eroii, si sa nu ne simtim singuri sau ne poate ajuta sa pretuim ceea ce avem alaturi”, explica Roxana Niculescu.

Daisy si Benjamin (The Curious Case of Benjamin Button): o altfel de dragoste fara varsta

Ultimul film al lui David Fincher, celebru pana mai ieri pentru partitura regizorala din crudul si nemilosul Fight Club, se dovedeste a fi o poveste de dragoste in toata puterea cuvantului: dragostea de viata a personajului, comparabila poate doar cu cea a lui Forrest Gump sau cea a lui Ed Bloom (Big Fish), dublata de cea pe care i-o poarta lui Daisy, sufletul sau pereche.

Benjamin (Brad Pitt) este un om ca oricare altul, cu o singura exceptie: s-a nascut batran si, cu fiecare an care trece, intinereste in loc sa imbatraneasca. Intalnirea dintre el si Daisy (Cate Blanchett) are loc la varsta pre-adolescentei: ea fiind o fetita incantatoare, iar el, un batranel cu suflet si minte de copil. Din primul moment isi promit ca nu vor lasa diferenta de varsta sa-i desparta si ca "se vor intalni la mijloc". Povestea de dragoste dintre ei este insa din start imposibila, caci Benjamin continua sa intinereasca cu fiecare an, pana cand, bebelus fiind, ajunge sa moara in bratele iubitei lui.

„De cate ori nu am auzit dorinta de a ne naste batrani si a muri tineri! Dar, de fapt, cu totii invatam in viata si ne traim propriile greseli, indiferent de varsta, de tinerete, de putere. Benjamin a trait, a iubit si suferit exact ca noi toti. Ceea ce este de remarcat, insa, este ca spre deosebire de multi dintre noi, el chiar a incercat sa extraga tot ce se putea de la viata, sa se bucure de tot ce aceasta i-a oferit”, insista Roxana Niculescu. „Chiar daca nu a putut trai alaturi de iubirea vietii lui, si-a umplut existenta de alte bucurii. A invatat, a calatorit, a cunoscut oameni deosebiti si a avut puterea sa renunte la Daisy pentru ca ea sa sufere cat mai putin”.

Bella si Edward (Twilight): dragostea care sfideaza tangibilul si realul

Ea (Kristen Stewart) este adolescenta atipica, poate un pic cam prea matura pentru varsta ei, care nu-si gaseste locul in societate. El (Robert Pattinson), baiatul din vecini al unei familii excentrice care tocmai s-a mutat in cartier. In fundal, un orasel mic a carui atmosfera ne aduce aminte pe alocuri de Twin Peaks. Toate bune si frumoase, pana cand misteriosul Edward se dovedeste a fi un vampir. Unul cat se poate de chipes pentru un centenar, am adauga noi.

Dragostea dintre ei este de o intensitatea nepamanteasca, cum ne-a fost dat sa ne-o inchipuim poate doar in mitul Zburatorului. Doar ca intre Bella si Edward nu este nimic senzual, cel putin nu la nivel fizic, caci iubirea lor, cat de intensa, nu se poate consuma, dat fiind ca pentru el, sexul este in stransa legatura cu instinctul de a se hrani, iar atunci, ea i-ar deveni victima si ar muri.

„Prin faptul ca iubirea lor este imposibila, ei isi pot trai sentimentele la maxim, bucurandu-se de momentele petrecute impreuna stiind ca ele ar putea fi, oricand, si ultimele”, explica Roxana Niculescu. „Exact asta am putea 'imprumuta' de la ei, aceasta pofta de a trai mereu in prezent, de a pretui fiecare clipa petrecuta in bratele celui drag, fara a mai astepta weekend-ul si ziua de maine.”

Francesca si Robert (The Bridges of Madison County): nu toate povestile de dragoste trebuie sa reziste pana la adanci batraneti

O aventura amoroasa scurta, de doar patru zile, zugravita pe fundalul unei Americi rurale de la inceputul anilor '60. Ea (Meryl Streep) este o gospodina si, in aparente cel putin, o femeie simpla, multumita de viata pe care o duce ingrijindu-si sotul si copiii. El (Clint Eastwood) fotograf pentru National Geographic, mereu in cautare de aventura si, cel putin in aparenta, fara capatai. Cand Robert face un popas in casa Francescai pentru un pahar de apa si cateva informatii privind imprejurimile, intre cei doi se naste instant o poveste de dragoste, daca nu de la prima vedere, atunci de la prima conversatie. O iubire "de weekend", al carei sfarsit va fi inevitabil atunci cand sotul si copiii Francescai se vor intoarce acasa iar Robert va trebui sa plece. Pentru ca ea, desi stie deja ca el este si va fi de-acum incolo dragostea vieti ei, nu poate sa-si paraseasca familia si sa fuga in lume cu el.

„De multe ori in viata suntem fortati sa luam anumite decizii, sa alegem intre mai multe posibilitati. Si, de asemenea, trebuie sa ne asumam responsabilitatea acestor decizii. Viata Francescai a suferit o turnura neastepatata, indragostindu-se de un necunoscut, neavand cum sa stie daca el este dragostea vietii ei sau a fost doar o aventura. Ceea ce a ales ea a fost viata sigura de pana atunci, el ramanand o amintire a unei trairi magice, care poate daca s-ar fi prelungit, s-ar fi stins. Iubirea nu trebuie sa ramana pana la adanci batraneti pentru a fi pretuita”, arata Roxana Niculescu. „Putem sa o valorizam atunci cand apare, cand o traim, cand ne simtim deosebiti si sa pastram amintirea ei asa cum a fost”.

Izzie Stevens si Denny Duquette (Grey's Anatomy): dragostea de dincolo de moarte, in toata acceptiunea ei

Un caz clasic de relatie extraprofesionala intre un doctor si un pacient. Ea este interna sexy si dragastoasa. El, pacientul mereu pus pe sotii. Doar ca Denny (Jeffrey Dean Morgan) sufera de insuficienta cardiaca si pentru a supravietui are nevoie de un transplant de inima. Inima pe care Izzie (Katherine Heigl) este dispusa, cu pretul de a incalca juramantul facut ca medic, sa o obtina pentru el.

Denny, constient de putinele sanse de a mai ramane in viata, o cere de sotie pe Izzie, pentru ca ore mai tarziu sa se stinga din viata, pe patul de spital. Relatia dintre ei, neconsumata, continua insa dupa moartea lui, Izzie simtindu-l mereu in preajma ei. De la simple conversatii pana la imbratisari, saruturi, ba chiar si nopti intregi de dragoste, el este atat de "acolo", aproape de ea. Un singur neajuns: Denny este mort iar Izzie, daca vrea sa nu o ia razna de tot, va trebui sa-si calce pe inima si sa-l alunge, oricat de dor ii va fi de el pentru tot restul vietii.

„Moartea unui partener poate fi de multe ori ceva greu de acceptat. Ne place sa ne gandim ca persoanele dragi raman alaturi de noi, ne privesc de sus, ne ajuta. Insa, pentru a putea trai, trebuie sa mergem mai departe”, explica Roxana Niculescu. „Povestea lor de dragoste ne arata exact acest lucru, ca oricat am vrea sa-i pastram pe cei dragi, in cele din urma, va trebui sa ii lasam sa se odihneasca si noi sa invatam din nou sa iubim, sa ne indragostim si sa fim fericiti”.