De ce continuam sa facem lucruri pe care le uram?

Sa luam, spre exemplu, cazul trezitului de dimineata. Ne chinuim sa ne ridicam din pat, desi poate ne-am dori sa lenevim pana spre pranz, ne comportam precum roboteii intorsi cu cheita, ne facem igiena matinala cu ochii carpiti de somn, luam sau nu un mic dejun frugal, urmeaza sau nu, o cafeluta asociata sau nu, de singurul viciu pe care ni-l recunoastem: tigarea de dimineata! Ne punem masca zambitoare pe fata, desi nimeni nu stie la ce foloseste asta, chiar daca pentru deplasare folosim transportul in comun sau masina personala ori de serviciu, eventual cu sofer, si iesim zglobii pe usa.

Urmeaza calcatul pe „bombeuri” si deliciile traficului urban romanesc, moment in care masca ne este de mare ajutor, atenuand potopul de „vorbe dulci” soptit racnite de coparticipantii la imbulzeala zilnica.

Si acum, scopul tuturor acestor sfortari supraomenesti, telul tuturor adolescentelor romantice, dragele mele: am ajuns la slujba!

„La stat” sau in mediul privat, trebuie sa avem grija ca nu cumva sa abandonam sus-numitul zambet la garderoba institutiei, iar sefii si colegii vor sti sa aprecieze si astazi ca ii onoram cu prezenta.

O lupta este viata, deci: te lupta!

Psihologul Simona Mihai spune despre asta ca „probabil ca stramosii nostri, primatele originare, in momentul cand au coborat din copac, au ales pentru noi! Din huzurul leganatului pe-o craca, al singurelor optiuni avute atunci la indemana, ochirea celor mai savuroase exemplare fructifere aflate in raza vizuala sau asigurarea perpetuarii speciei prin acuplarea cu masculul dominant, ne-am pricopsit cu posibilitatile multiple ale evolutiei. Asociate, bineinteles, si cu neajunsurile acesteia. Daca munca l-a facut pe om, am adaugat noi ulterior ca nici lenea nu-l omoara. Conditia naturala a fiintelor nedotate cu o ratiune superioara este tocmai lenea, si cu toate ca as face o generalizare pripita daca as spune-o, iata ca si in cazul multor exemplare umane este valabila aceasta asertiune. Cate dintre noi adora sa gateasca, intr-adevar? Cate nu ne-am abandona slujbele meschine in favoarea unor sedinte perpetue de bai de soare pe plajele unor insule exotice? Dar, din pacate, lucrul acesta e aproape imposibil in covarsitoarea majoritate a cazurilor, decat cu adoptarea altei pozitii de vulnerabilitate a genului nostru: pozitia de intretinuta. Excludem din start ca suntem fiicele celui mai bogat om de pe planeta sau ca am castigat recent la loterie!”

Lenea e cucuoana mare?

Putem aduce lucrurile si pana aici. „Din pozitia comoditatii maxim inchipuite, ne putem imagina situatii aberante de genul: ‚a murit de inanitie din cauza ca i-a fost lene sa se dea jos din pat!’. Facem in fiecare dimineata compromisul cu lenea noastra ancestrala pentru a exista in continuare.  Pricepem destul de devreme, desprinse din puful maternal, ca nu prea exista de fapt, in viata de zi cu zi, rozul papusilor Barbie. Societatea ‚ne caleste’ prin obisnuinta de a accepta cele mai diverse compromisuri. Si cuplurile sunt rodul tot al unor compromisuri reciproce. Daca n-am face compromisul cu inaltele noastre exigente probabil ca rasa umana ar fi pe cale de disparitie. Si reciproca e valabila pentru ca nu-mi inchipui ca vreuna dintre noi se considera perfectiunea intruchipata.”, incheie specialistul.