Lumea este agresiva, indiferenta, plina de lacomie si cruzime. O lume plina cu personaje ale caror vieti sunt pline de teama, meschinarie, tristete si regret.
Obisnuiesc seara sa ascult Franz Schubert. Am observat un lucru, toti astia mari seamana intre ei. Numai Schubert nu! Bietul de el arata cu un negustor falit. Cel mai mare nebun a fost Beethoven. Aproape de neascultat, Schubert e omul care a vorbit cu Dumnezeu.
Apropo de Dumnezeu. Stau si ma gandesc si ma intreb daca El are un Dumnezeu si se roaga seara la El. Adica cum isi exteriorizeaza furia,tristetea....Hmmmm....Poate ca sta si asculta Ceaikovski si bea vin rosu. Are un scaun inalt iar El este foarte scund, nu cum si-l imagineaza toti. Un mos gigantic. E un tip tanar,de o expresivitate neintalnita, nu e prea frumos si este scund. De ce scund? Nu stiu, asa imi imaginez. Un tanar foarte scund. Daca stau si ma gandesc, Dumnezeu poate fi si o libelula. Sau aer.
Deseori mi se spune ca sunt femeia-copil. Am 1.50 inaltime si chip de copil. Asta-i un fenomen. Nobokov a scris Lolita. Sa nu mai vorbim de faptul ca oamenii mici sunt speciali. Oamenii mici au intregul sistem nervos foarte redus. Legaturile sunt mai scurte. Oamenii mici se misca mai repede. Toti marii comici din istoria filmului au fost mici. Charlie Chaplin, Buster Keaton, Harold Lloyd, Dany Kay etc. Imi place ca sunt mica. Poate de aceea sunt asa vioaie si plina de energie mai mereu ha ha ha.
Oare mai exista ?
Viata chiar merita traita!
