Daca esti fericit, lumea te uraste

De Ramona Carcota în Personale 11 iun 2012

Stateam pe canapea. Numaram orele, minutele, secundele. La ora 18 jumate stiam ca pe usa va intra Vlad. Stiam ca ceva nu este in regula, simteam ca in acea seara se va intampla ceva. Era un fel de presimtire. Nu stiu la ce naiba m-am apucat sa scriu despre supararile, presimtirile si aventurile mele gheboase. Vorba lui Vlad: ”Ce te superi ghebos?” Ha ha ha. Imi place expresia asta a lui. Are un stil de a vorbi de a ma da peste cap. Nu este vorba de ce spune, ci de modul cum spune. Da, e un tip cu umor si stie si el asta.

Asteptandu-l pe Vlad, deschid pagina de facebook. Are la status ca este intr-o relatie complicata. Daca tot e complicat, nu posta, pastreaza pentru tine, zau asa. Daca esti fericit, lumea te uraste, daca este complicat te compatimeste. Poate ca nu v-am spus, dar Vlad este intr-o relatie cu o tipa pe nume Maria. Este actrita. Si curva pe deasupra. Vlad stie ca e cam rea de musca (cum zice bunica) si spune razand: ”Da, toate actritele sunt curve. Daca nu ai os de curva nu esti actrita. Punct.” nu sunt de acord cu teoría lui tampita. L-am intrebat daca o iubeste pe Maria. Mi-a raspuns: ”Gateste bine”.

Ora 18 jumate. Pe usa intra Vlad. Are in mana 2 plase. Este imbracat la costum. Pentru prima data il vad imbracat la costum si ii sta al naibii de bine. Imi vine sa il iau de falci si sa il giugiulesc. Ha ha ha.

-Printeso, sarbatorim. Stiu ca te uiti dubios la mine ca port costum. Iti explic imediat.
-Explica, nu ma tine asa. Din plase scoate o sticla de sampanie, sushi si cateva prajituri cu ciocolata.
-Fii atenta, printeso! Plec in Germania.
-Ceeeeeee??????? Ce spui Vlad? Cum adica… nu pricep!
-Ce nu pricepi? Ma mut din tara asta de nimic. M-am angajat la un teatru de acolo, plus ca o sa joc intr-un film nemtesc.
-Si trebuie sa pleci ca sa joci intr-un film nemtesc si sa lucrezi la un teatru? Nu te inteleg Vlad.
-Calmeaza-te.Credeam ca te bucuri pentru mine. Nu plec singur. O iau pe Maria cu mine. Se pare ca relatia noastra incepe sa devina serioasa. Cata sampanie iti pun? Intreaba zambind indreptand paharul spre mine. Eram buimacita. Il pierdeam. Singurul meu prieten ma lasa cu ochii in soare.
-Sfert de pahar. Stii ca nu beau.
-Nici un trebuie, nu iti face bine.Stii ca ai problema cu tensiunea….
-Ce grijuliu suntem…. Stam de vorba, radem, fumam si ascultam muzica. Cineva bate la usa. Ca de obicei, nu stiu cum se nimeriste, dar de fiecare daca cand sunt cu Vlad, ma cauta Alex, prietenul meu.

Deschid usa. Este Alex. E imbracat cu camasa lui neagra pe care nu o suport de nicio culoare. Il invit inauntru. O voce din camera se aude: -Ti-a venit gagicul Printeso! Il iau pe Alex si i-l prezint lui Vlad. Vlad se apuca sa vorbeasca cu Alex de arta. Alex e pictor. Deodata Vlad se ridica de pe scaun si se duce spre geanta pe care o aruncase pe masa din hol. Se intoarce in camera cu o cutiuta neagra.

-Deschide-o, e pentru tine!
-Vlad... ce e asta?
-Stai chill, nu te cer de nevasta. Nu sunt masochist. Ha ha ha. O deschid. Este o bratara. Este cea mai frumoasa bratara primita vreodata de la cineva.
-Am vazut ca nu ai nimic la mana si m-am gandit sa ai. Acum ai. Pune-o pe mana! Alex se uita la noi. Nu e gelos. Se bucura pentru mine. Timp in care pun bratara pe mana, Vlad se ridica,da mana cu Alex si spune: -Ai grija de tine! O sa tinem legatura. Nu apuc sa zic nimic pentru ca pleaca. Mereu pleaca.