Cuvinte

Frumos spune Platon, vorbirea este “curentul ce pleaca din inima si trece prin gura ce il rosteste”. Cuvintele pe care le rostim reprezinta tot atatea trairi, iluzii, dureri, experiente si crezuri. Traim prin cuvinte. Sunt cele care pot aduce alinare, dar care pot degrada, in acelasi timp, pana la dezumanizare. Ceea ce rostim, ramane adanc impregnat si nu mai poate fi luat inapoi.

Gandurile devin vorbe, iar vorbele devin actiuni. Ma intreb cat de constienti suntem de puterea cuvintelor noastre. Ma intreb daca suntem constienti de schimbarea pe care o aduc ele, odata cu venirea lor pe lume. Da, cuvintele sunt copiii gandurilor noastre. De noi depinde daca dorim sa dam nastere unor copii egocentrici, meschini sau unor copii afectuosi si prietenosi. Sta in puterea noastra sa schimbam prin taria cuvintelor si sta in puterea noastra sa decidem cine vrem sa devenim.

Cati dintre voi ati spus cuvinte la intamplare, pe care sa le regretati apoi? Cati dintre voi ati trait, usurati, cu impresia ca au murit, undeva, pe drum? Ei bine, ele nu mor, nici nu se pierd pe traseul lor clar stabilit. Iar ele isi ating scopul de fiecare data. Si ating, probabil, si cel mai sensibil punct al celui caruia sunt adresate. Sunt ca razele X, trec prin orice.

Nu exista revansa. Nu exista sansa de a repara sau schimba cuvintele. Odata rostite, nu pot fi sterse, retrase, nu poti deschide robinetul, sperand ca se duc odata cu apa.

Pe de alta parte, cuvintele sunt cele care au puterea sa ridice un moral cazut la pamant. Ele pot transforma o zi normala intr-o zi extraordinara. Un mesaj lasat pe frigider dimineata, un mesaj pe telefon la pranz, discutiile interminabile de la cina pot face diferenta intre banal si memorabil.

Depinde de noi sa facem lucrurile sa se intample prin ceea ce spunem. Tine de alegerile noastre cum dirijam cuvintele sa apuce pe calea potrivita.