Intorcandu-ma acasa de la o intalnire cu una dintre cele mai bune prietene, pe care nu o mai vazusem de ceva timp, primesc un mesaj de la o alta prietena buna in care imi scria scurt “Suna-ma”. Pentru ca telefonul nu mai avea multa baterie, i-am trimis mesaj inapoi spunandu-i ca o voi suna de indata ce ajung acasa, iar daca s-a intamplat ceva ce nu suporta amanare, sa imi trimita mesaj. Raspunsul pe care l-am primit m-a frapat, m-a emotionat si m-a pus pe ganduri. “Voiam sa iti aud vocea. Mi-e dor de tine”, a spus ea. Au fost cateva momente in viata mea in care un mesaj pe telefon a putut sa produca atata surprindere si emotie in inima mea, iar acesta este unul dintre ele. ii promit ca ne vom vedea curand si ca ma voi revansa pentru absenta mea. O privire tampa se instaleaza pe fata mea, iar spatiul in care ma aflu capata o alta dimensiune. Un nou mesaj pe telefon ma trezeste la realitate. Era de la prietena de care tocmai ma despartisem in care imi spunea ca i-a fost dor de mine si ca i-a facut placere sa stam la povesti. E un mesaj care, in mod normal, iti aduce zambet pe buze si fericire in privire. Mie, insa, mi-a adus o urma de regret. Asa am trecut de la extaz la agonie. Ce se intampla cu oamenii din jurul meu? Sau, mai degraba, ce se intampla cu mine?
Oare dorul acesta e pricinuit de absenta mea din vietile celor care ma iubesc?
Oare dorul acesta vine din dorinta lor de a ma avea in vietile lor mai mult? Vine din nepasarea mea? Din gandul care imi spune ca cine ma iubeste va fi acolo, indiferent de comportamentul meu?
Uneori, ma intreb daca aleg lucrurile bune in viata mea. Ma intreb daca las munca si telurile mele clar stabilite sa intervina in iubirea mea pentru oameni, sa imi consume energia si resursele, sa stearga orice urma de devotament pentru oameni. Ma intreb daca ma daruiesc mai mult carierei decat celor ce ma iubesc, cei care isi striga afectiunea prin dor.
In timp ce ies de la metrou ma invadeaza un sentiment de fericire. Miros aroma teilor din aer si primul cuvant ce imi vine in minte e “Multumesc!”. Multumesc pentru sansa de a fi iubita, multumesc pentru sansa de a fi dorita. Mai multumesc pentru puterea de a imi pune intrebari si pentru puterea de a-mi recunoaste, uneori, egoismul. Continuam sa mai multumesc, dar imi suna telefonul. E iubitul meu. Ma intreaba cand ajung la el. A trecut mult timp de cand nu m-am mai dedicat in totalitate lui. Poate acum e momentul.
Zambesc larg si inchid ochii. Exista oameni care ma iubesc si imi duc dorul neconditionat. Exista oameni pentru care insemn mult si care se gandesc la mine inainte sa adoarma.
Cuvinte
