Cuplul si fantasmele sale

r3d_chocolate

"Cred ca ceea ce a dorit cititoarea sa spuna este ca isi doreste ca fiecare sa aiba dreptul la opinie si sa nu se impuna niciunul mai mult decat celalalt. Tind sa-i dau dreptate! Am crescut cu imaginea ca in casa barbatul decide, barbatul sta in capul mesei, barbatul e primul servit, el nu face treburile unei femei (nu stiu cine le-a declar "treburile femeilor"...avem cumva o lista de atributii?). Mereu rad cu prietenul meu ca orice are el voie sa faca, am si eu. Si functioneaza:). Trebuie doar sa avem rabdare si sa invatam sa nu mai zbieram de fiecare data cand nu fac ca noi. Vorba dulce...stiti voi! In schimb, nu-s de acord ca nu trebuie sa le mai acordam atentie. Asta vine probabil dintr-o frustrare ca el nu acorda aceeasi atentie. Vorbiti unul cu altul si stabiliti clar ce doriti de la relatia in care va implicati amandoi (nu numai unul); ce va place si ce nu...astfel incat sa evitati tipete si injuraturi inutile. Eu imi spun mereu punctul de vedere si vad ca macar incearca sa evite anumite lucruri...pentru ca si eu fac la fel. Suntem prieteni inainte de toate si de fiecare data incerc sa ma pun in locul lui. "oare eu as vrea sa fiu tinuta in zgarda si sa nu-mi pot vedea prietenii?", "oare eu as vrea sa fiu sunata non stop si interogata?". Vorbiti tot ce va deranjeaza si nu ramaneti intr-o relatie doar cu speranta ca se va schimba. nu sunteti multumiti? Renuntati la timp."

Iata un comentariu care surprinde intr-un mod direct, lipsit de amenajari incurcate, unul dintre conflictele clasice ale oricarei legaturi de cuplu.

- Fantasma formata in copilarie
- Idealul insusit

Problema nu cred ca este cine spala farfuriile sau cine face cumparaturile. Intr-un fel sau altul, in realitate cineva se va ocupa de ele. Problema ce apare este legata de semnificatia acestui act. Daca el spala farfuriile inseamna ca nu e barbat sau ca daca ea le spala inseamna ca i se incalca drepturile feminine la egalitate. Nu farfuriile sunt obiectul conflictului, ci persoanele. Iar acest conflict este deplasat asupra diferitelor obiecte care intra in realitatea cuplului.

Imaginea insusita in copilarie, descrisa de "r3d chocolate", femeia este cea care spala farfuriile. In ideal, in imaginea ideala – spala amandoi farfuriile. Dificultatea majora consta in a le lasa pe amandoua sa existe. Dar sa vedem ce sunt fiecare:

Fantasma din copilarie este o scena a unui grup familial, a unui grup intern. Idealul este o imagine formata pe parcurs. Ce face ca aceasta diferentiere sa existe?

Pare sa fie nevoie sa existe acest grup intern. O foarte simpla explicatie este data de faptul ca viata este continua, ca ceea ce este copilarie nu este diferit de ceea ce este la maturitate ci este o continuare in care apar si alte componente. O alta explicatie poate sa fie data de faptul ca aceasta imagine a grupului intern satisface in continuare o nevoie existenta. Am putea sa presupunem o neovie de familial, de legaturi familiale cunoscute, in care un om simte siguranta. Este mai in siguranta sa speli vasele decat sa le speli cu el, putem sa spunem pastrand o doza de ironie. Siguranta ar fi data de nevoia de a fi iubit. Daca respecti grupul intern in scena in care este el asezat poti sa fii iubita asa cum este in scena respectiva. O alta explicatie poate sa fie data de legatura – legatura cu celalalt este asiguratorie, este compensatorie si reparatorie. Vasele joaca rolul unui tert in acest exemplu. Dar cu asta facem trecerea spre cealalta parte – ce am are el voie, am si eu voie.

Ce necesitate exista insa de ideal? Este evident ca lucrurile sunt la fel de functionale in ambele variante dar care e idealul pe care il cauti? Odata ce aceasta explicatie isi capata sensul si sa dau o varianta simpla: "prin acest ideal sunt egala cu el, am aceiasi putere ca si el". Introducem starea de "putere" si putem sa mergem mai departe. Idealul ar fi cel de putere similara cu barbatul. Atunci in acest cuplu am avea o situatie de putere? Ea nu este conflictuala pentru ca el accepta egalitatea. Acesta este un exemplu clasic care nu face referire la situatia corespondentei.

Ce mi se pare important de subliniat este insa conflictul dintre "imaginea asa cum o stim” si "idealul unei situatii diferite". Eu asupra lui m-as opri si vi l-as propune ca tema de meditatie.