Cum treci peste o trauma?

Iata ce ne scrie o cititoare Feminis:

"Totul a fost frumos pana in clipa in care am hotarat sa mergem in vizita la cineva. Cand am pornit la acest drum nu m-am gandit o clipa ca viata noastra este in pericol. Un accident cumplit mi-a schimbat viata. Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Cand mi-am revenit din soc sotul meu era lesinat peste mine, iar sangele lui era imprastiat peste tot. Incercam din rasputeri sa salvez ce se mai putea. Am reusit sa-mi scot sotul din masina si sa-l duc pana la sosea de unde ne-a luat cineva si ne-a dus la spital. La un moment dat pentru mine nu mai era nicio speranta, mai ales ca nu stiam daca sotul mai este in viata. Este greu, este mult mai greu decat isi poate imagina cineva. Nu-mi doream decat sa-mi strang fetele in brate si sa stiu ca sotul este in viata. Am aflat ca sotul traieste, intre timp au aparut si fetele cu fratele meu si cumnata, carora le multumesc din suflet pentru tot ce a facut pentru noi.M-am mai linistit. Am stat o luna in ghips cu coloana. A trecut un an de la accident, viata a reintrat in normal, dar...sunt foarte marcata inca. Inchid ochii si vad doar scene de groaza...ce sa fac; ce pot sa fac sa uit?"

Ce facem cu o trauma? Cum putem sa facem sa fie un moment asa de dificil? Dorinta de a uita este pe undeva inevitabila. Dar trauma, accidentul par si ele momente importante. As putea sa spun ca exista tot felul de tehnici de lucru cu o trauma. Dar nu cred ca despre asta este vorba aici.

O tehnica de "a face cumva" este o modalitate de a ne proteja de continuturile pe care starea de groaza, despre care vorbeste autoarea, le-ar provoca in fiecare. Ne-am ascunde in spatele tehnicii pentru a reusi sa ne protejam de o stare de tensiune pe care si mesajul il implica. Mai putem in locul tehnicii sa folosim religia, filosofia sau alte modalitati care sunt alte instrumente de evitare a starii respective. Fiecare dintre ele va cauta intr-un mod sau altul o elaborare a traumei, a accidentului, a trairii.

Asadar avem o trauma care are o baza reala importanta. Ea apare ca un corp strain care este resimtit ca neputand fi prelucrat psihic. Suntem aici intr-un moment in care realitatea invadeaza psihicul intern. Este foarte dificil o trauma, un accident. Ea pare sa se situeze dincolo de ceea ce este psihic. Starea de neputinta este foarte importanta si depaseste functionarea psihologica.

Am putea spune ca acest accident este un nou inceput pentru autoare. Este ca si cum ceea ce preocupa pana atunci a fost sters iar in acele momente cu totul si cu totul alte teme au luat locul - preocuparea pentru viata sotului, pentru propria viata si pentru copii. Pe de alta parte, exista durerea care continua si aminteste de ceea ce s-a intamplat. Anul petrecut in spital, starea sotului sunt preocupari actuale care produc suferinta si care au invadat din senin viata de pana atunci.

Care este solutia? Legaturile familiale sunt cele care pot sa asigure reintegrarea, aducerea in prezent a ceea ce s-a petrecut. Ele sunt deja mentionate in acest travaliu psihic care consta in integrarea unui continut strain psihic. El nu a fost nici un moment elaborat inainte ceea ce face ca accidentul sa fie receptat ca straniu. Elaborarea adica integrarea si formularea unei intelegeri si a unei reprezentari este un mecanism interior care se produce in timp si in care legaturile familiale sunt decisive. Implicatia membrilor familiei, a cumnatei si fratelui face parte din acest proces. Acest proces de elaborare este unul inconstient, el nu este prezent in constient. Ceea ce ajunge este reprezentat de permanenta amintire a accidentului si de incercarea de traire a diferitelor afecte sau a altor scenarii – "daca as fi procedat altfel", "ar fi trebuit sa fac asta" sau multe alte variante.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu

[email protected]

www.centrupsihologie.ro

 0722 453 906