Cum sa fii cu cineva? Secretele unei relatii implinite

Atunci cand analizezi o situatie de suferinta a unui cuplu, familii sau chiar persoane exista mereu si aceasta tensiune; inerent exista un subiect care apare de la sine – mentionarea perioadei bune a cuplului, cea in care s-au cunoscut, cea in care au fost impreuna cu adevarat. Cred ca analiza acestei perioade ne poate da cateva referinte despre ce inseamna sa fii cu cineva. Iar in aceste momente apare cu adevarat un fapt – in aceasta perioada buna nu este numai o stare de bine ci si, in fundal, una de suferinta.

A fi cu cineva se bazeaza si pe placere, dar si pe "lipsa". Ideea de "lipsa" este una importanta in formarea unei relatii. Atractia pentru celalalt, iubirea pentru celalalt cuprind, implicit, si lipsa resimtita. Aceasta lipsa nu apare neaparat in momentele de singuratate. A fi cu cineva presupune ca el este capabil deja sa recepteze aceasta "lipsa", sa o integreze si sa o inteleaga. Dar pentru ca celalalt sa poata sa faca asta este necesar ca tu sa te poti simti capabila sa gestionezi "lipsa".

 

 

Momentele de relatie cele mai dificile in care apare incapacitatea ambilor parteneri de a gestiona aceasta "lipsa" sunt cele in care apare o nevoie continua de existenta a celuilalt la modul fizic. Celalalt trebuie sa fie prezent fizic langa tine pentru ca altfel nu este posibil sa te simti in largul tau. Aceste momente sunt dificile pentru ca presupun incapacitatea ta de a fi cu tine. In aceste situatii celalalt lipseste, iar tu vei fi doborata de ceea ce este in tine. Aceste situatii formeaza ca simptom gelozia – este o incapacitate de a fi singura, de a fi cu "lipsa" ta, cu anxietatea ta, cu traumele vechi, cu suferinta proprie, iar celalalt are capacitatea de a o contine. In absenta continatorului, apare suferinta. Multe din aceste situatii produc efecte de saturatie a relatiei intrucat celalalt nu va avea capacitatea de a suporta o stare de permanenta prezenta astfel incat si plecarea sa din relatie (la nivel real sau fantasmatic) este inevitabila.

Am ales acest termen de "lipsa" pentru ca el este cel care raspunde mai multor situatii – o lipsa a ceva – fie una fizica (diferenta dintre sexe), fie una a lipsei starii din copilarie, fie o lipsa a relatiilor cu parintele, fie o lipsa resimtita ca anxietate, fantasma, cu origini in istoria familiei, fie o lipsa marcata de dorinta. Ceea ce face ca celalalt – partenerul de cuplu- sa fie foarte diferit de orice alta relatie sociala existenta este data de asteptarea ca "intreaga" lipsa va fi acoperita. Dupa ce esti cu partenerul tau, dupa ce reusesti sa ai o relatie nu vei mai simti nicio lipsa. Acest lucru nu este posibil pentru ca "lipsa" nu este a partenerului si niciodata ceea ce a fost nu poate sa fie la fel, chiar daca acum simti ca se poate.

Inceputul unei legaturi de cuplu pleaca de la iluzia ca lipsa va fi satisfacuta. Cam asta ne arata o analiza a primelor momente ale unui cuplu. Daca vei lua fiecare cuplu la inceputul relatiei sau pe care il cunosti vei constata acest lucru, o mare investitie in celalalt si faptul ca aceasta investire da o speranta – "de acum lucrul acesta nu se va mai intampla, de acum va fi altfel in viata mea" par a spune cei doi. Insa acest altfel presupune ca exista stari, sentimente, dorinte care nu sunt satisfacute, care marcheaza aceste lipsuri. Pe masura ce realitatea celuilalt devine tot mai mult vizibila, pe masura ce cuplul realizeaza diferite experiente in realitate, iluzia va disparea iar in locul ei se va realiza legatura de cuplu.

Se spune ca o casatorie din interes este mai trainica decat una din dragoste. Din aceasta perspectiva ar suna astfel: ca acestia pleaca din start fara iluzia absentei iar aceasta casatorie nu are la baza ideea ca celalalt poate sa acopere "lipsa". Altfel spus, nu exista un risc al deziluziei dar, privind invers, nici placerea iluziei.

Cuplurile care rezista sunt cele care sunt dispuse sa suporte dez-iluzia rezolvarii lipsei. Insa solutia care exista cu adevarat este asumarea propriei "lipse". Demersul terapeutic este unul in care aceasta lipsa este pusa in cuvinte, inteleasa, luata ca atare, oricare ar fi aceasta.