O mare parte din educaţia timpurie din copilărie are loc chiar acasă, cu luni bune - sau ani - înainte ca micuţii să înceapă să meargă la creşă sau la grădiniţă. Copiii învaţă să vorbească şi să meargă, să coloreze şi să taie hârtia colorată cu foarfeca.
Deşi noi subestimăm abilităţile celor mici - cum ar fi să coopereze cu alţi colegi de aceeaşi vârstă sau să citească anumite cărţi de poveşti scurte în mod independent - elevii şi copiii învaţă, totodată, să gândească critic de la indivizii din jurul lor.
Deşi gândirea critică este accentuată în aproape fiecare an de şcoală - de la etapa de dinainte de grădiniţă şi până la şcoala generală sau absolvirea liceului - aceasta este o abilitate pe care părinţii o pot prezenta copiilor lor de la o vârstă fragedă.
Este chiar mai puţin complicat decât un termen precum "gândirea critică" şi ceea ce implică aceste cuvinte. Iată mai jos 3 modalităţi prin care poţi încuraja abilităţile de gândire critică în ceea ce-l priveşte pe micuţul tău, mai ales dacă eşti mama unei fetiţe.
1. Încurajează-ţi copilul să pună întrebări despre lumea din jurul său
"De ce?" Pentru părinţii care au copii de vârste mici, această întrebare poate părea omniprezentă şi - uneori - destul de enervantă. Faptu că pune întrebări despre lumea din jurul lui este prima incursiune a elevului tău sau una dintre primele lui incursiuni în gândirea critică.
Deşi poate fi frustrant să auzi o voce de copil care te tot întreabă "De ce?" atunci când îi spui copilului tău să se încalţe sau să îmbrace un anumit articol vestimentar, tu - ca mamă - poţi transforma acest moment într-una dintre acele clipe care îmbogăţeşte această abilitate importantă care este gândirea critică.
Ai putea să îţi întrebi fiul sau fiica, de exempu, "De ce purtăm noi, oamenii, pantofi?" sau "De ce lucruri îţi protejează picioarele pantofii pe care îi porţi?" Întrebările care încep cu "Cum?", "Ce?" sau "De ce?" sunt adeseori cele mai bune pentru astfel de discuţii, deoarece acestea încurajează răspunsurile copilului, în afara banalului "Da" sau "Nu".
2. Rezistă tentaţiei de a rezolva problemele pentru copilul tău
Ca femei, noi toate ne dorim să protejăm acele persoane care sunt extrem de importante pentru noi, în special când aceşti oameni sunt în dificultate. Cu toate acestea, dacă îi permiţi copilului tău - care este elev - să îşi rezolve propriile probleme (presupunând că nu este în niciun pericol), acest lucru poate fi un exerciţiu care îi pune în mişcare "muşchii" gândirii critice.
Ia în considerare acest scenariu: tu şi familia ta vă aflaţi pe pârtie, iar copilul tău şi-ar dori să construiască un om de zăpadă. Din păcate, tu ţi-ai uitat mănuşile acasă şi nu aveţi alte accesorii pentru a-i da viaţă omului de zăpadă. Deşi tu i-ai putea sugera copilului tău (să nu uităm că este elev la şcoală) să folosească alte obiecte pe care să le utilizeze pe post de ochi şi nas pentru omul de zăpadă în loc de morcovi şi cărbuni, faptul că îi aduci o provocare pentru a rezolva singur problema poate fi considerat chiar un răspuns mai bun la "problema" voastră cu omul de zăpadă.
Fiul sau fiica ta ar putea chiar să descopere o soluţie la care tu nu te-ai fi gândit deloc, cum ar fi să împrumute de la una dintre familiile de lângă voi o pereche de mănuşi pentru ca tu să îţi ajuţi copilul să facă acel om de zăpadă.
3. Oferă-i multe oportunităţi pentru creativitate şi pentru joaca liberă
Deşi poate fi evident de acum, gândirea critică este strâns legată de creativitatea copilului şi de capacitatea de rezolvare a problemelor. Joaca liberă, cunoscută şi sub numele de "joc nestructurat", este un concept cu care cel mic se poate acomoda uşor, dar şi o sursă bogată din care culege aceste atribute.
O dată învaţă să se joace liber, copilul tău alege obiectele cu care i-ar plăcea să se joace şi alege ce i-ar plăcea să facă în continuare. Dacă micuţul tău se bucură de Lego, poate şi-ar dori să construiască un spital, o şcoală sau o casă - iar toate acestea vor implica folosirea gândirii critice, având în vedere cum arată în realitate un spital, o şcoală sau o casă.
Activităţile creative (cum ar fi dansul, pictura sau cântatul) îţi pot ajuta copilul/elevul să facă astfel cunoştinţă cu noi moduri de gândire, iar aceste noi metode care îi dau de gândit pot , în schimb, să aprofundeze capacitatea critică a copilului tău. Sursa.
Copilul nu vrea să-ţi vorbească despre şcoală? 18 tactici care te ajută
Sore a pregătit o listă cu SCUZE pentru bebeluşul ei nenăscut
