Aveam sentimentul ca suntem (impreuna cu o colega care m-a insotit) intr-o "casa" mare de mamici si copii, o maternitate obisnuita ca oricare alta. Am ajuns la etajul 1 al maternitatii si sentimentul a luat o alta traiectorie: nu mai eram intr-un spital obisnuit in care viitoarele sau proaspetele mamici savurau momentele de pana la nastere sau se bucurau din plin de bebelusii carora le-au oferit un cadou nepretuit: viata...
La acest prim etaj al maternitatii se afla "Centrul de Reproducere Umana Asistata", unde au loc diverse proceduri de ajutorare a femeilor in demersul lor de a deveni mamici: fertilizare in vitro sau insamantare cu sperma de la donatori anonimi. Curios sau nu, holul etajului era plin de femei cu figuri mai mult sau mai putin ingrijorate: unora dintre ele li se citea ingrijorarea pe chipul trist, altora zambetul fortat denota o apasare pe care incercau din rasputeri sa o ascunda de ochii lumii. Un moment placut, admirabil si destul de "scump" la vedere in ziua de azi, mi-a adus pana si mie zambetul pe buze: sprijinul si suportul moral al unui barbat fata de iubita sau sotia lui. O tanara femeie tocmai iesise din cabinetul medical, moment in care a barbatul care o insotea a imbratisat-o puternic, emanand parca in aer iubirea si intelegerea fata de momentele grele prin care iubita lui trecea. Nu sunt clipe si trairi prea placute acelea prin care femeia trece, sunt metode artificiale si tehnici destul de invazive, analize si investigatii care patrund adanc in sanatatea emotionala a oricarei femei.
Sunt femei pe care le admir din suflet, si in fata carora ma plec, pentru curajul si "insistenta" de care dau dovada in a-si implini visul de a avea un copil. Sunt femei care trec prin momente grele si nu tocmai confortabile, femei care au depasit vestea dureroasa ca sotul lor nu poate procrea, si au stiut sa comunice cu adevarat in interiorul cuplului lor, pentru a apela la o astfel de metoda. Sau sunt femei nu tocmai tinere, singure, fara un partener, care au avut o viata agitata si care s-au hotarat chiar si la o varsta nu tocmai frageda sa aiba un copil. Si daca se poate, de ce nu? Te gasesti in ipostaza aceasta? Parca ai apela la o astfel de banca, dar nu stii exact ce se intampla acolo, ce criterii trebuie sa indeplinesti sau daca esti candidata potrivita? Ei bine, noi te lamurim prin "vocea" Ancai Moisa, dr. ginecolog-obstetrician in cadrul spitalului si persoana care se ocupa cu multa indemanare de aceasta banca de sperma de la donatori anonimi.
Cine este femeia care apeleaza la banca de sperma?
Curiozitatea de a "cunoaste" intr-un fel sau altul profilul si motivul pentru care apeleaza o femeie la o astfel de banca a fost evidenta inca de la inceput.
Femeia care apeleaza la o astfel de procedura face parte dintr-un cuplu, casatorit sau nu, care a incercat o perioada destul de lunga sa procreeze, iar in urma unor investigatii ginecologice complexe, s-a dovedit faptul ca barbatul respectiv nu poate procrea (este azoospermic), ne spune inca de la inceput dr. Anca Moisa. O alta candidata la acest tip de insamantare, este femeia singura, care a ajuns la o anumita varsta, care are o anumita pozitie sociala, care s-a dedicat trup si suflet carierei sale si nu a gasit ocazia si momentul potrivit pentru a avea un copil si care constientizeaza ca ceasul sau biologic ticaie, drept urmare hotarandu-se sa apeleze la aceasta metoda.
Proportia fata de femeile cuplate care apeleaza la aceasta procedura este cu mult mai mica in cazul femeilor singure, ne spune specialistul.
Legislatia romaneasca permite, din fericire, femeilor singure sa apeleze la banca de sperma, in timp ce in alte tari din UE acest lucru nu este permis.
Consiliere psihologica inainte de toate?
Aceasta procedura este obligatorie la cazurile de fertilizare in vitro, in alte cazuri, cum ar fi fertilizarea de la donatori anonimi, se apeleaza la consiliere psihologica numai daca ginecologul considera necesar, si aceasta terapie are loc inainte de a se incepe procedura.
Sotul – un factor decisiv?
In cazul cuplurilor casatorite, este nevoie de acordul scris al sotului pentru realizarea acestei proceduri. Este un demers pur legislativ, odata cu acest acord, copilul nascut intr-o astfel de familie purtand automat numele tatalui in certificatul de nastere. Dr. Anca Moisa ne explica ca, de fapt, declaratia pe care o scrie tatal, este mai mult o solicitare-declaratie, si in ea se declara ca respectiva persoana a luat la cunostinta toate conditiile de efectuare ale procedurii si ca este de acord cu ele.
Astfel, acordul scris al barbatului este o intreprindere legala care trebuie facuta, asigurand barbatului drepturile si indatoririle fata de copil, care-i revin oricarui tata. De multe ori se intampla ca in cazul unui divort, femeia sa invoce in favoarea ei ideea conform careia respectivul barbat nu este tatal copilului si nu il poate lua el, ceea ce nu este adevarat, in momentul in care respectivul barbat a semnat acordul scris, a devenit tatal "biologic" al copilului si a mostenit aceleasi drepturi ca orice tata natural. Dar la fel si indatoriri.
Donatorul – punctul 0 al procedurii
Donatorul este elementul cheie in cadrul acestei proceduri, fara el, aceasta metoda extrem de interesanta si eficienta pentru femeile care-si doresc copii, nu ar exista. Totodata, el este invaluit in mister, dar curiozitatea de a sti macar ce profil are barbatul care alege sa faca acest lucru si care este motivul pentru care-si depune "mostenirea genetica" la o astfel de banca, nu ne-a lasat impasibile, insistand sa aflam "cine" sunt de fapt donatorii:
Donatorii se aleg pe baza unor criterii prestabilite, dar si in functie de cererea/oferta de pe "piata", ne spune Anca Moisa: in functie de rasa, majoratul este o conditie esentiala, se cere diploma de bacalureat, trebuie sa fie fizic si fizionomic armonios constituit (fara handicapuri fizice), li se fac analize multiple pentru boli transmisibile, ancheta genetica a bolilor, etc.
Sperma recoltata este numai de rasa caucaziana, si este 100% romaneasca, ne impartaseste zambind specialista. Donatorii nu sunt platiti, ci singurul "castig" pe care am putea spune ca il au de pe urma donarii spermei este acela ca li se fac anumite analize si investigatii (care includ si calitatea spermei), al caror cost ar fi foarte mare daca le-ar face la cerere.
Cum se alege donatorul?
"Una dintre conditiile esentiale ale acestei proceduri este confidentialitatea. Donatorul nu stie la ce cuplu va fi folosit materialul lui genetic, iar cuplul de asemenea, nu va sti de la cine a primit materialul genetic."
Un catalog cu toate datele donaturului nu exista, asa cum aveam eu senzatia. Ideea de a alege dintr-o multime de donatori este doar o pierdere de timp si o practica inexistenta. Exista doar fise ale donatorului in care sunt trecuti parametrii fizici, fizionomici si educationali (numele si poza nu). Dr. Anca Moisa ne explica exact care este drumul prin care trece un cuplu pana la alegerea donatorului dorit: "cand se ajunge in momentul inseminarii, eu port o discutie cu respectivul cuplu si intreb ce fel de doleante are de la respectivul donator. De ex: daca este un cuplu in care ei sunt blonzi cu ochi albastri, este normal ca si ei vor dori ca aceste trasaturi sa le aiba si copilul lor. Sau daca ei prefera ca bebelusul sa semene doar cu unul dintre ei, atunci vor dori o descriere a donatorului asemanatoare cu parintele caruia vor sa ii semene. Este clar ca in acest moment, lista se simplifica, si ca in atentia noastra nu vor intra decat donatorii cu respectivele trasaturi."
Astfel, cuplul ofera toate caracteristicile fizice si fizionomice si alte cateva trasaturi pe care ar dori sa le aiba donatorul, dupa care specialistul vine si le prezinta care sunt optiunile: 2, 3, 4 optiuni pe care le au in functie de descrierile lor. Din aceste optiuni ei analizeaza si aleg un singur donator, care li se pare ca este cel mai potrivit cu ceea ce doresc. Cam toate cuplurile isi doresc donatori care sa fie cat mai aproape de caracteristicile sotului, astfel incat sa para ca este chiar al lui, mai ales ca majoritatea cuplurilor aleg sa nu spuna nimanui ca au recurs la o astfel de metoda.
Am ramas uimita de ultima precizafre a doctoritei, si anume ca de obicei cuplurile ascund aceasta initiativa si procedura de ochii tuturor, inclusiv ai celor apropiati, si mai ales de faptul ca specialistul aproba acest tip de comportament al cuplurilor. Anca Moisa ne-a oferit si explicatia: "fac foarte bine ca ascund acest lucru de apropiati, luand in considerare faptul ca educatia sanitara a poporului roman este aproape zero".
Tragem astfel concluzia ca poporul roman nu este pregatit din punct de vedere moral si nu este educat in acest sens, conceptiile si prejudecatile invechite, dar bine impamantenite, dominand si facand loc minciunii si nevoii de a te ascunde pentru a nu fi judecat si pentru a evita eventualele critici si barfe care s-ar raspnadi cu viteza luminii, de parca prin a incerca prin toate mijloacele sa dai viata unui suflet, este un lucru blamabil. Trist, dar adevarat!
Cat platesti pentru o sansa?
Costul unei insamantarii este de 200 RON: cate inseminari se fac, de atatea ori se plateste procedura, insa pretul nu include si analizele anterioare pe care femeia trebuie sa le faca, acestea fiind separate de ceea ce inseamna insamnatarea propriu-zisa.
De ce plateste intr-un spital de stat?
O intrebare pe care a iscat-o insasi interlocutoarea noastra, pe noi lasandu-ne oarecum impasibile faptul ca trebuie sa platesti o astfel de procedura. La o adica, din punctul meu de vedere, dezaprobat de doctorita insa, in Romania nu este o minune ca trebuie sa platesti pentru a avea parte de ceva calitativ, sistemul de stat lasandu-ma indiferenta la tot ceea ce face "gratis".
Insa lamurirea faptului ca trebuie sa platesti intr-un spital de stat este inerenta si importanta, Anca Moisa dand dovada de transparenta in privinta directiei in care se duc acesti bani:
"Procedura costa pentru ca sterilitatea si capacitatea de a procrea nu este trecuta pe lista de compensate. Astfel, cheltuielile necesare acestei proceduri nu sunt acoperite de stat, spitalul care detine Departamentul de Reproducere Umana asistata fiind nevoit sa suporte costurile de intretinere si recoltare a spermei. In pret sunt incluse urmatoarele: sperma, care trebuie conservata in azot lichid la -196 grade celsius, acest azot trebuind reimprospatat cam la doua-trei zile, toate instrumentele care se folosesc in proceduri si care sunt de unica folosinta si sunt aduse din import (deoarece in Romania nu se produc), mediile folosite sunt extrem de scumpe si au o perioada de valabilitate mica; pentru aceste lucruri se fac comenzi si trebuie platite. Toate aceste lucruri costa, iar departamentului ii trebuie bani de rulaj. Statul nu acopera acest serviciu medical: statul ii asigura doar acea jumatate de zi pe care o petrece respectiva pacienta in spital, in rest, asistentii, infirmierii si medicii nefiind platiti si inclusi in aceste preturi, ci sunt incluse doar aceste materiale si medii, care nu sunt asigurae de minister, personalul netrebuind sa fie platit pentru ca este platit de stat."
Insamantarea - o metoda de a infaptui miracole
Atunci cand pacienta, cuplul, afla la un moment dat ca nu poate procrea, are la-ndemana 3 optiuni: insamantarea cu sperma de la donatori anonimi, adoptia sau alegerea de a nu avea copii. "Noi sfatuim cuplurile sa puna in balanta cu seriozitate si sa isi ia timp suficient sa ia aceasta hotarare, atunci cand pornesc pe acest drum, sa fie ferm convinsi ca doresc aceasta metoda. Nu poate fi o decizie unilaterala: vrea numai unul dintre ei, trebuie sa fie de comun acord!", ne spune Anca Moisa.
Specialistul ne explica pe scurt pasii catre insamantarea propriu-zisa: "Astfel, dupa ce femeia a fost vazuta si investigata de ginecologul ei, acesta indruma cuplul spre un ginecolog cu supraspecializare in reproducere umana asistata, pentru ca nu toti au o astfel de specializare. Specialistul in reproducere umana impune acesteia realizarea mai multor investigatii, destul de numeroase ce-i drept, iar in momentul in care toate analizele ies bine, si ca trompe bune si ca functionalitate, se porneste la inseminarea artificiala, la care este necesara minim o trompa permeabila si ovulatie, care se monitorizeaza, si in functie de aceste coordonate se alege data inseminarii. Sansa de reusita la o inseminare este cam de 10%-15% per incercare si cuplul este sfatuit sa faca luna de luna, ovulatie de ovulatie, dupa caz. Astfel, durata procedurii este relativa: se poate intampla de prima data, a 8-a oara sau niciodata. Daca este din spital, se pregateste mostra, exista anumite proceduri de laborator care trebuie facute, si in momentul insamantarii, vine ginecologul respectivei femei si ii face inseminarea."
Cum se evita incestul?
Posibilitatea infaptuirii incestului, prin aceasta procedura exista, chiar daca majoritatea pretind ca exista o sansa la un miliard ca acest lucru sa se intample. Este, in opinia mea, o problema demna de luat in seama, desi nu se afla in atentia nimanui atunci cand se discuta acest subiect, fiind oarecum o probabilitate aproape inexistenta sau mai mult decat atat, chiar daca ar exista ar fi la momentul actual o situatie incontrolobila.
Un simplu scenariu, oarecum telenovelistic, dar posibil, ne pune fata in fata cu acest "pacat capital" considerat de majoritatea religiilor, care ar putea fi infaptuit inconstient, dar voit pana la urma: doi frati despartiti la nastere (fata si baiat), baiatul donator, fata doritoare de insamantare de la donator anonim, ajunge la banca de sperma si sa spunem ca in acest moment consangvinitatea isi spune cuvantul si este pe cale sa aleaga trasaturile fratelui, deci, chiar pe el ca donator. Specialistii in acest domeniu se afla la ora actuala in imposibilitatea de a verifica si de a realiza arborele genealogic al donatorilor si traseul existential pe care l-a avut pentru a elimina aceasta posibilitate.
Nici dr. Anca Moisa nu a negat existenta acestei sanse, fie ea cat de mica, chiar daca, spune ea, sansa statistica este infima si ne comparam in acest caz cu situatia "drobului de sare de pe soba", care cade sau nu. Si daca totusi cade?
Una peste alta, insamantarea cu sperma de la donatori anonimi este o procedura care merita toata admiratia, fiind de fapt "o mana de ajutor" acordata cuplurilor care se afla in imposibilitatea de a procrea si o metoda de a aduce bucuria si zambetul pe chipul zecilor de femei, care nu se lasa invinse de obstacole, si isi implinesc un vis: acela de a avea un copil. Tu ce parere ai de aceasta metoda? Ai apela la ea in caz de nevoie?
Cine ne omoara cu zile?
Bulimia, nascuta din nevoia de iubire
