Copil capricios? SECRETUL pe care orice mamă trebuie să îl ştie

Primul lucru pe care părinţii trebuie să îl înţeleagă, spune Lauren, este că până la vârsta de trei ani, comportamentul copilului este determinat numai de acea parte a creierului responsabilă cu emoţiile. Aceşti primi trei ani implică o dezvoltare explozivă, cu mai bine de 700 de neuroni noi ce se formează în creierul copilului în fiecare secundă. Acesta este motivul pentru faptul că cel mic este încăpăţânat şi imprevizibil.

Ei bine, copilul tău nu este un monstruleţ capricios care nu vrea să îţi facă pe plac. La o vârstă atât de fragedă, nu îţi poate oferi răspunsuri logice ccare să îţi explice de ce a făcut un anumit lucru, ce s-a întâmplat sau de ce plânge. Cei mici nu pot explica de ce vor sau nu vor un anumit lucru, fiindcă sunt conduşi de impulsuri emoţionale puternice, cum ar fi dorinţa de a face un anumit lucru sau a poseda un anumit obiect, indiferent de consecinţe. Aşadar este firesc să îţi răspundă la întrebări cu ţipete, lacrimi şi chiar perioade îndelungi de tăcere.

Astfel, Lauren sugerează o nouă modalitate de a comunica eficient cu cel mic.

"Când copilul meu a început să fie capricios - întâi îmi cerea pâine prăjită, după care împingea farfuria şi striga la mine că nu mai vrea să mănânce - am decis pur şi simplu să nu mă cert cu el. M-am abţinut de la a-i pune întrebări inutile şi am încercat să îi arăt că îi consider comportamentul ca fiind normal şi justificat. Mi-am spus că băiatul meu pur şi simplu nu ştie de ce nu mai vrea pâine prăjită şi că nu îmi poate explica ce e în neregulă. Am înţeles că acţionează în baza unui impuls."

Aşa că i-a acceptat comportamentul, spunând: "Foarte bine! Dacă nu vrei acum, las-o pe mai târziu. Apoi am luat o pauză."

În timp ce l-a lăsat pe cel mic să ia o decizie, Lauren s-a dus să îşi facă o cafea. Fix şapte minute de la refuzul categoric, cel mic a cerut din nou pâine prăjită. Astfel, Lauren a scăpat de minute bune de certuri inutile şi a obţinut ceea ce şi-a dorit de la bun început. Cel mic a mâncat fără a face nazuri.

Aşadar, cheia comunicării cu cel mic nu implică întrebări. Acceptă-i ieşirile emoţionale şi accesele de furie, îmbrăţişează-l şi lasă-l să îşi dea seama ce vrea în ritmul lui.