Copiii unici - o tendinta?

Imediat dupa nasterea baietelului ei si in ciuda unui travaliu lung, prietena mea din copilarie mi-a spus ca abia asteapta sa mai creasca putin cel mic pentru a-i face un fratior. Acum, la aproape doi ani dupa nasterea primului sau copil, momentul potrivit pentru o noua sarcina se tot amana.

Una din tendintele acestor ani sunt familiile cu un singur copil. Pe plan international, s-a constatat o crestere usoara, dar sigura a numarului de familii cu un singur copil. Criza financiara nu ajuta niciodata natalitatea si, de-a lungul anilor, studiile au aratat faptul ca natalitatea s-a aflat in cadere libera in fiecare criza financiara.

Faptul ca oamenii isi pot controla, gestiona si planifica sarcinile ii face sa aleaga momentele pe care ei le considera prielnice pentru aducerea unui copil pe lume. Lucrurile stau putin altfel in Romania.

Cristina Calarasanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie (CPAP) ne spune cum se manifesta aceasta tendinta in Romania. "La noi aceasta tendinta este o reminiscenta de dupa '89. Ideea ca un copil este suficient pentru o familie este prezenta acum pentru ca inainte de '89 familiile erau obligate sa aiba cat de multi copii se putea."

Acum femeile si partenerii lor fac calcule exact cu privire la posibilitatile de crestere ale noului copil. "Se gandesc", spune psihologul, "si isi doresc sa ofere copilului lor ce e mai bun".

Am lasat de mult in urma anii in care familiile isi doreau un singur copil pentru a nu exista probleme si discutii la mostenire – de cele mai multe ori, era vorba de pamant - si e aproape uitata si epoca in care femeile romance nu aveau voie sa isi gestioneze propriul corp si sa aleaga daca vor sa aiba sau nu un copil. O stire din ultimele zile – Gardianul, 14 aprilie 2009 - in care un membru al Bisericii Ortodoxe Romane sugera faptul ca s-ar dori interzicerea avortului ne poate arata – desi nu cred ca va fi cazul - ca ne putem intoarce cu usurinta la anii aceia dificili pentru femei.

Exista numeroase studii si articole care fie condamna –i n cea mai mare majoritate - decizia parintilor de a avea un singur copil si considera ca aceasta hotarare este una egoista, in care interesele parintilor si nu cele ale copilului unic primeaza, fie sunt evidentiate lucrurile pozitive de care primul copil al unei familii sau copilul unic beneficiaza, in dauna fratilor care au aparut dupa el.

Cred ca exista mult adevar si la fel de multe mituri in aceste studii si articole. De la caz la caz, copiii unici pot creste copii integrati, in ciuda lipsei fratilor si a timpului petrecut mai mult printre adulti, sau pot creste persoane cu dificultati in adaptare.

Copilul singur e supus unor presiuni mult mai mari

Cristina Calarasanu: "Familia care are un singur copil investeste foarte mult in copil, de la afectiune si atentie la resursele materiale. De aceea, cei care investesc totul - parintii - asteapta la fel de mult de la copilul lor."

Pentru copiii unici, crescuti intr-un mediu in care adultii joaca roluri importante, posesivitatea este crescuta, spune specialistul CPAP. Ei cauta, de cele mai multe ori, compania copiilor de aceeasi varsta, cu care ajung sa lege prietenii si sa se considere "frati". Tot copiii unici sunt cei care, simtind lipsa unui frate/sora cu care sa imparta toate lucrurile, toate starile si toate emotiile, ajung sa aiba un/o prieten(a) cel/cea mai buna.

Copiii singuri la parinti au o imaginatie foarte dezvoltata, pentru ca tind sa isi petreaca multa vreme "in lumea lor", visand sau jucandu-se cu personaje imaginare.

Pe de alta parte, bucuria cea mai mare a familiilor cu mai multi copii este mai mare. Psihologul ne spune ca parintii s-ar putea gandi, strict din punct de vedere al familiei, la faptul ca aceasta va fi mai bogata, mai numeroasa si ca, in acest fel, se va asigura continuitatea familiei. Aceste avantaje se adauga la cele care tin de copilul lor, care va creste poate mai frumos impreuna cu fratii si surorile sale.

Povestea Adinei

Adina este copil unic. A crescut inconjurata de veri si a fost de acord sa ne povesteasca care sunt cele mai mari avantaje si dezavantaje ale acestui statut, din punctul sau de vedere.

Avantaje:

- Nici nu se punea problema cui i se cuvine bucata cea mai mare si mai gustoasa . De exemplu: daca maica-mea gatea pui la cuptor, pulpele imi reveneau in exclusivitate si erau preferatele mele;
- Daca vroiam sa-mi manipulez parintii pentru a obtine te miri ce, inaintam cu argumentul: "Un singur copil aveti si voi si nu puteti sa faceti atata lucru pentru el";
- Intr-un fel era linistitor gandul ca nu trebuie sa ma impart cu cineva (nu in ultimul rand ma refer la "zestre");
- Am avut camera mea, dulapul meu, biroul meu, ceea ce mi-a dat ocazia sa fiu un "mic dictator" in propriul meu regat;
- Fiind singura odrasla a familiei, nu am avut niciodata de suportat comparatii cu o sora/frate mai mari/mici.

Dezavantaje:

- Nu mi-au placut niciodata comentariile de genul: "Esti cam rasfatata, se vede ca esti singura la parinti"; nu le consider adevarate in cazul meu;
- N-am avut sansa de a-i ameninta pe copiii din curte, cu care ma jucam, cu "vine frate-miu si va arde o bataie..."
- Daca faceam vreo boacana prin casa (de exemplu ma jucam cu cosmeticele mamei si la faceam praf) nu aveam cui sa i-o pun in carca;
- Dat fiind faptul ca am fost singura mostenitoare a fondului genetic al celor doi parinti, curiozitatea privind rezultatele investitiei a fost pe masura, pe principiul "am facut una, da'... buna?"
- Nu mai exista nimeni altcineva care sa le ofere mostenitori.

 

Fiecare cuplu si fiecare familie se confrunta, la un moment dat, cu aceasta decizie: un singur copil sau mai multi? Alegerea trebuie sa fie facuta tinand cont doar de persoanele implicate si in nici un caz, spun eu, de presiuni din exterior.