Asa a vrut Dumnezeu. Ii multumesc lui Dumnezeu. Cum o vrea Dumnezeu.
Toata lumea il cunoaste pe Dumnezeu.
Dumnezeu e mare. Si bun. Sau nu.
Daca vrei sa continui discutia si rostesti cuvantul Biserica..
Nu, omul din fata ta nu vrea sa stie ce ai tu de spus. Si asta pentru ca el stie deja totul. Biserica nu are legatura cu Dumnezeul lui. El se roaga singur acasa.
Atunci il intrebi: Cine este Dumnezeul tau?
Cum cine?
Constati ca l-ai facut sa rada. Sau nu.
Insisti. Si ii vorbesti tu de Iisus Hristos. Adica de Dumnezeul tau. Care S-a intrupat si a inviat si..
Si discutia devine obositoare.
Nu stii de ce totusi insisti.
Si il intrebi daca s-a botezat. Aha, in biserica. Daca s-a cununat. Aha, tot in biserica. Afli ca poate a si cununat.. Sau a botezat.
Da, dar spovedania nu il intereseaza. Asadar nici Sfanta Impartasanie. Adica Iisus Hristos. Adica Dumnezeu.
Nu, Dumnezeul lui nu are legatura cu astea.
Si totusi..
Cine este Dumnezeul tau?
Uneori iti va raspunde cu o gluma proasta.
….
Odata doi tineri au venit sa-mi vorbeasca despre Dumnezeu. Eram in parc. Era soare. Si frumos. Mi-au fluturat prin fata o revista colorata, cu oameni luminosi. Sigur erau sectanti asa ca am scapat repede de ei si am inceput sa rad cu prietenii dupa ce au plecat. Atat stiam atunci. Ca toti erau ortodocsi si unii sectanti. Ca ortodocsii se duceau la biserica si ca sectantii umblau peste tot. Nimic altceva.
Acum..
De cate ori incerc sa vorbesc cu cineva despre Dumnezeu, ma simt alungata precum sectantii aceia din parc.
Doar ca cel din fata mea este crestin ortodox. Ca mine. Si totusi nu..
Ciudat.
Foto: Vilia Lupu
Pulovarul rosu
Moldita
