Si asta pentru ca retusurile post-productie nu mai sunt de mult non-invazive si nesemnificative. Photoshopul nu mai este de ani buni dedicat doar micilor imperfectiuni de imagine, din seria cutelor de pe haine, cosurilor sau alunitelor mai putin estetice sau al firelor de par rebele.
Azi, retusarea unei fotografii implica corectii majore, incepand cu eliminarea totala a ridurilor (pana si a celor de expresie), subtierea soldurilor si a taliei, si sfarsind cu deschiderea sau inchiderea culorii tenului si a parului si "ajustarea" drastica a oricarei trasaturi puternice care se incapataneaza sa te scoata din anonimat, fie ea un maxilar un pic mai proeminent, un nas usor acvilin sau o frunte usor inalta.
La finalul unei astfel de proceduri - ajunsa intre timp una de rutina in editorialele de moda si pictorialele cu celebritati - asemanarile dintre persoana din buletin si cea din paginile revistelor glossy nu mai par deloc a fi una si aceeasi.
Frumusete naturala versus asteptari nerealiste
Nu ne vom lega de cadrele cu Madonna before & after. Nu este cu nimic socant ca o femeie care tocmai a implinit 50 de ani sa aiba riduri la coltul ochilor si o stralucire mai putin diafana decat cea pe care a avut-o la 25 sau 30 de ani. Nu inseamna ca e mai putin frumoasa, ci poate doar mai putin spectaculoasa. Si asta din cauza asteptarilor nerealiste pe care am inceput sa le avem nu atat fata de ele, cat fata de noi.
De la parul care nu straluceste la fel de puternic ca in reclamele la sampon pana la coapsele care nu sunt nici pe departe la fel de ferm ca cele ale Laetitiei Casta in printurile pentru autobronzant, ne-am obisnuit sa vrem sa aratam din ce in ce mai mult ca variantele lor imbunatatite, uitand de idealurile de frumusete si potentialul proprii.
Mozart si notele inalte ale orgasmului
Romance in lume - Manuela Manolache, solista unei orchestre italiene
