Misofobia înseamnă că urăști zgomotele și a început să fie tratată ca o afecțiun în anii 2000, când mulți cercetători au început să studieze emoțiile negative, gândurile și chiar reacțiile fizice provocate de aceste sunete enervante, dar n-ar trebui ăs te îngrijorezi prea mult, deoarece această problemă nu este încă tratată ca o boală psihică. Misofobia nu este doar un caz de zgomote care te deranjează, ci în care chiar te duc spre disperare. Dacă lângă tine stă un om care plescăie sau soarbe zgomotos din pahar, ți se va părea că sunetul respectiv este principalul sunet din jur și se aude cel mai tare. Câteodată, această afecțiune duce la probleme serioase cu partenerii de viață, membrii familiei și prietenii, deoarece reacțiile sunt foarte neașteptate și duc la adevărate certuri.
Conform cercetătorilor, există o mare diferență în creierul celor cu misofobie, unde se găsesc mari cantități de mielină, adică un strat de fosfolipide, electroizonlant, mai gros decât în cazul celorlalte persoane. Această enervarea la auzul anumitor sunete este susținută de dovezi științifice și se caută tratamente pentru această stare. Din păcate, nu există încă un tratament cu adevărat eficient, însă există diverse metode de a-i face față. În acest sens, unii psihoterapeuți oferă servicii de hipnoterapie, dar cea mai răspândită formă de tratament este tot terapia cu sunete, când se înconjoară persoana respectivă cu sunete specifice, practic pentru a se obișnui treptat prin expunerea controlată la diverse zgomote.
Conform unor cercetări recente, oamenii cu misofobie sunt genii creative, fiindcă oferă atenție mai multor sunete decât majorității populației și creierul lor face față mai multor detalii.
S-a demonstrat ştiinţific că anturajul îţi influenţează...
S-a demonstrat că durerea trece dacă...
