Ce inseamna despartirea intr-un cuplu

Un cuplu dupa ce a parcurs o experienta ajunge in situatia sa se desparta. Asta se intampla in plan social. Dar ceea ce conteaza este ceea ce se intampla in ei, cum resimt ei aceasta despartire.

Atunci cand in psihoterapia de cuplu, ma intalnesc cu cei doi care spun ”suntem pe punctul sa ne despartim si vrem sa mai facem o ultima incercare de salvare a relatiei noastre asa ca ne-am decis sa apelam la un psihoterapeut”. Ce putem intelege de aici? Pe de o parte este un aspect evident – ei au venit impreuna, amandoi s-au decis sa se prezinte in aceasta tentativa. Daca plecam de la ceea ce se vede am putea spune ca cei doi pot sa colaboreze unul cu celalalt.

Dar aceasta ipoteza este valabila atat timp cat nu stiu cum au venit. Pot sa vad ca unul din ei a fost asaltat mult timp pentru a veni, pot sa vad ca cei doi s-au decis sa vina impreuna pentru ca simt asta, ca niciunul nu prea crede in salvarea relatiei lor si este mai mult o tentativa de a se simti fiecare dezvinovatit. Ultima situatie am intalnit-o rar.

Situatia obisnuita este faptul ca ei nu vin pentru a discuta despre despartire ci sa vada cum este legatura lor. Ce vreau sa zic de fapt – ca atunci cand vin ei resimt din plin criza despartirii. Dar aceasta criza este o urgenta pe care o si resimt ca atare. Totusi rana principala este data de suferinta. Daca urmam cursul evolutiei relatiei lor vedem ca in paralel avem in vedere o suferinta a cuplului la nivelul legaturii.

O situatie – ei nu au fost un cuplu niciodata, au avut vieti paralele in conformitate cu ceea ce era fantasmat ca fiind un cuplu. Au locuit impreuna, au un copil impreuna dar in planul legaturii ei nu au fost niciodata impreuna. S-au comportat ca si cum ar fi un cuplu, ca si cum ar juca o scena cunoscuta, obisnuita dar, in mod real, insatisfacatoare. Ca urmare, dupa aparitia copilului, legatura lor a inceput sa se contureze. Atunci au inceput sa constate ca nu reusesc deloc sa fie impreuna. Implicit, fiecare a luat cunostinta de insatisfactia care a existat in permanenta. Cand au venit in terapie, au venit aparent pentru a nu se separa. In fapt pentru a descoperi si vindeca propria lor singuratate. Pentru aceasta au avut nevoie de copil. In prima parte a muncii noastre impreuna caracterul de cuplu parental parea dominant – gandurile lor mergeau catre copil. Copilul parea singura lor forma de a descoperi ca pot sa fie impreuna initial ca parinti si ulterior ca barbat si femeie.

Aparent am plecat in acest caz de la situatia despartirii dar in mod real am vorbit in permanenta despre legatura lor. Acest gen de situatii este general pentru ca un cuplu care se desparte asta face. Acest lucru nu este traumatic ci doar dificil. Cand despartirea devine un roman telenovelistic tema nu mai este despartirea ca o situatie care incurca ci incercarea de a descoperi femininul, masculinul, parentalitatea, maternalitatea, relatia, etc. Este important sa auzi acest lucru atunci cand cineva iti cere sfatul in diferite situatii de limita.