Desteptare odata cu soarele + ceai verde + dus scotian = NU!
Nu trebuie sa ai titulatura de guru ca sa recunosti beneficiile unui stil de viata matinal. Nu bag mana in foc ca persoanele care inving in lupta cu somnul si reusesc sa se dea jos din pat dis-de-dimineata ajung departe, dar cumva, inclin sa cred ca au o zi ceva mai senina decat cei care se intorc pe partea cealalta si ingana "mai stau cinci minute". Fie doar si pentru faptul ca au timp sa-si bea cafeaua pe indelete si sa-si ia micul dejun.
Dar mai intai, haideti sa lamurim ce inseamna acest dis-de-dimineata. 7? 6? Maestrul Eknath Easwaran nu precizeaza o ora anume, dar ne da de inteles ca e de prefererat sa ne incepem ziua odata cu rasaritul soarelui. Ceea ce, dupa ceasul meu ar insemna 05:55. AM, desigur (auci!). Lucru care, in teorie, e o nimica toata, in practica - sambata dimineata, dupa o saptamana de sarit in pat la tiuitul desteptatorului, cand pana si catelul meu inca mai sforaie in patut - e un pic mai greu de realizat. Cu atart mai mult cu cat cu o seara inainte tocmai dadusem gata prima carte din seria Vampirii Sudului si constatasem ca as fi mai bucuroasa ca oricand ca de maine sa imbratisez intrutotul stilul de viata al vampirului Bill, incepand cu trezitul la apus. In fine, treceti peste non-sens. Am nevoie de cel putin cinci ore de somn pentru a fi coerenta iar azi, sambata 06:20, m-am trezit, deloc ZEN, dupa nici trei.
Cafea? Nu, multumesc. Ceai verde. Cu doua pliculete la o cana, in loc de unul. Dupa cateva inghitituri simt ca mi se face rau. Intru la dus si il las pentru mai tarziu. Dus pe care, desigur, pentru a ma trezi din somn, imi aduc aminte ca n-ar trebui sa-l fac cu apa fierbinte. "Comut" robinetul pe rece cu gandul la Hawkeye si BJ din MASH, care, daca n-ar fi fost vorba de fictiune, ar fi facut la fel. ZEN? Mie imi pare militarie curata...
Verdict zgribulit: disciplina e mama linistii si a fericirii! Sau daca nu mama, atunci bunica. Vedeti voi, conceptul de minte limpede e greu de atins daca esti mereu pe fuga si nu stii ce sa faci mai intai.
O zi la SPA? Da, la mine acasa! Fara prea mult astampar...
Ca sa indulcesc putin desteptarea in forta si cu noaptea in cap, mi-am propus sa-mi petrec restul zilei rasfatandu-ma in surdina cu muzica "de chilau", a la Cafe del Mar, betisoare parfumate si cateva masti de fructe mnite sa exercite puterile tamaduitoare asupra porilor mei vesnic dilatati. O zi de SPA, daca vreti, dar, recunosc, incropita la domiciliu. Am aprins betisoarele parfumate si am reglat volumul boxelor lasand sa "curga" din ele ultimul album Enigma. Cam deprimant pentru gustul meu.
Astept pret de doua piese, dupa care adaug in playlist ultimul album al lui Chris Isaak. Much better! Betisoare parfumate? Vreo cinci, aprinse concomitent. Cu aroma de levantica. Inchid usa pentru a nu da nimanui ocazia sa ma vada "rastignita" pe patul inca nefacut cu fata acoperita de lut (am optat pentru o masca de argila) si cele doua proverbiale felii de castravete pe ochi. Relaxant, ce pot sa spun. Doar ca dupa zece minute incep sa ma plictisesc teribil si incep sa ma gandesc cu pofta la primul sezon din TrueBlood, ecranizarea cartii pe care tocmai o terminasem, intrebandu-ma daca eexista vreo asemanare intre Bill cel din capul meu si cel din viziunea lor. Asta, desigur, dupa ce advisorii de pe Zen Habits precizasera ca trebuie sa reducem viteza gandurilor si sa incercam sa savuram prezentul clipa cu clipa. Dupa inca zece minute in care am cantarit situatia, am dat fuga la monitor si mi-am cautat, flamanda, serialul care ma obseda.
Concluzia zilei: parafrazandu-l pe Jacques Salome, care vorbea despre o igiena a relatiilor, a emotiilor si a sentimentelor, tind sa cred ca ideea de igiena ar trebui aplicata si in ceea ce priveste fluxul gandurilor. Altfel spus, sa ne lasam mintea sa se relaxeze zburdand, fara ca acesata sa se agate de un gand anume sau, din contra, sa o ia pe aratura.
La gunoi cu reperele traditionale: fara ceas si fara agenda
De departe partea care mi-a placut el mai mult. Fara ceas? Fara agenda? Viata e cu siguranta mult mai tihnita in absenta reminderelor continue cu care ne-am obisnuit (tre' sa fac asta, sa vobesc cu x, sa rezolv cu y...). As exagera daca as spune ca acomodarea e una imediata. Nu e. Dar dupa o zi in care uiti de ceas si de calendar, in urmatoarea bioritmul tau se va autoregla de la sine. Trebuie doar sa se creeze un precedent. Daca sambata am avut nevoie de ceasul desteptator, duminica am sarit din pat la primele raze de soare fara ajutorul acestuia. Desigur, bateriile imi erau mai incarcate decat cu o zi inainte iar mintea (finally!) mai limpede.
Mi-am permis sa sar peste dusul scotian dar nu si sa ma reintorc la cafea. Asadar, m-am rasfatat tot cu ceai verde. Care, daca tot e sa fiu sincera, nu mi s-a parut la fel de amar ca ieri. Restul zilei s-a scurs, vorba povestilor, "pe nesimtite", in ciuda faptului ca am reusit sa spun un NU categoric televizorului si calculatorului, "conectandu-ma" doar la player (aveam nevoie de un soundtrack de inspiratie ZEN).
Restul dupa-amiezei mi l-am petrecut alaturi de familie si prieteni, cinstind venirea primaverii cu un pahar de limonada si bucurandu-ne de razele de soare care si-au facut la un moment dat timid aparitia printre nori.
Un ultim gand sau, scolareste, iata ce am invatat: ca sa traiesti ZEN nu e nevoie sa depui cine stie ce eforturi. Contrar asteptarilor, lucrurile pe care intr-adevar trebuie sa le chimbi tin mai mult de fond decat de forma. Asadar, nu e musai sa inlocuiesti cafeaua cu ceai verde si nici sa-ti promiti (in zadar) ca de maine te vei apuca de yoga. Nu trebuie sa-ti redecorezi casa dupa principiile feng-shui si nici sa compui un haiku la rasaritul soarelui. Tot ce trebuie, intr-adevar, sa faci e sa incetinesti si sa incerci sa fii mai prezent in lucrurile pe care le faci. Si, in timp, sa te asiguri ca in randul acestora primeaza cele pe care le faci nu de nevoie, ci de placere.
Martie special: 7 filme de vazut cu fetele
Reuniune Seinfeld la orizont?
