De ceva timp tot povestesc prietenilor depre cartile lui Torey Hayden. Si ceea ce ma bucura e ca toata lumea raspunde foarte entuziast la descrierile mele si isi doreste sa le citeasca. Ce e cu cartile astea si de ce sunt ele atat de speciale pentru mine? Pai sa va povestesc! Inainte de toate (in afara stilului si a subiectelor extraordinare) relatia mea cu ele este daca nu una ciudata, macar interesanta.
De ceva ani obisnuiesc sa colind anticariatele in cautare de carti that make my day. Preferatele mele erau cele din pasaj de la Universitate (erau, pentru ca din pacate se inchid pe motiv de renovare a pasajului). Ei, si acum vreo 2-3 ani am descoperit la sectiunea engleza: The Child, scrisa de Torey Hayden (non-fictiune: secvente din viata autoarei). Nu stiam nimic despre scriitoare. Cred ca pur si simplu imi doream sa citesc ceva, asa ca m-am lasat ghidata de recomandarea de pe coperta:„Sunday Times Bestseller”. Cartea, insa, a fost o adevarata revelatie. Mi-a placut la nebunie stilul, subiectul, implicatiile. Pur si simplu nu ma mai saturam de ea. Stiam ca neaparat trebuia sa mai citesc din aceasta autoare. As fi dat orice sa mai gasesc cel putin inca o carte de-a ei. Am mai cautat pe la anticariate, am mai intrebat, insa nimeni nu auzise de Torey Hayden.
La un an de zile am fost impreuna cu sotul meu de Revelion la Roma. Desi in vacanta, ca orice impatimit, am intrat intr-o librarie (in ciuda apostrofarilor sotului, care imi tot spunea ca suntem in vacanta si ca o librarie nu face parte din obiectivele turistice). Aici fiind foarte multa lume, am fost impinsa de multime in dreptul standului cu carti straine (adica pentru ei orice altceva decat italiana). Privirea mi-a cazut pe o carte pe care scria Torey Hayden (Just Another Kid). Stii senzatia aia ca timpul se opreste in loc? Asta am simtit eu atunci. Nu puteam sa cred ca, dupa ce atata timp cautasem alte carti ale acestei autoare, mi se intampla ca intr-o alta tara, prima privire sa se indrepte tocmai spre aceasta carte. Desi nu sunt o fatalista si cred ca destinul ti-l faci singur, in acelasi timp consider ca anumite lucruri se intampla independent de vointa noastra. Toata ziua am fost intr-o euforie totala. Eram atat de fericita! Seara in camera de hotel am inceput sa o citesc. Dar stupoare! Nu reuseam sa trec de primele pagini! Nu era vorba ca nu-mi placea. Cred ca pur si simplu nu se potrivea cu stara mea de spirit. De-a lungul anului am mai incercat sa o citesc, dar la fel: nu reuseam sa trec de primele pagini.
In decembrie anul trecut (2007) intr-o perioada in care imi tot cautam identitatea pierduta (mi se intampla uneori sa-mi pierd „focusul” asupra vietii mele si sa nu imi mai dau seama ce vreau si spre ce ma indrept) am redeschis cartea. Am citit-o dintr-o rasuflare (asa cum cred ca ar trebui sa citim o carte buna: cu senzatia ca nu poti sa o pui jos). Si mai vroiam! Nu era de ajuns! Mi-am comandat inca doua carti „marca Torey Hayden” de pe internet: Ghost Girl si Twilight Children. Au venit in ianuarie. Le-am citit in doua seri. De ce nu mi le-am cumparat pe toate (mai are vreo doua trei carti de non-fictiune)? De teama ca intr-o zi nu o sa mai am speranta ca voi putea citi o noua poveste de-a ei cu acelasi vechi si drag stil.
Despre subiectul acestor minunate carti, despre manipulare, furie, frica, agresare sexuala, mutism electiv, indoieli, potential, copii cu probleme as vrea sa vorbim saptamana viitoare. Pana atunci va invit sa discutam despre cartile care v-au facut pe voi sa vibrati, despre cartile care v-au schimbat viata! Motivul e unul egoist desigur: in afara de a afla alte povesti despre relatii speciale dintre om si carte, cu siguranta imi doresc sa descopar alte titluri si alti autori care sa ma faca sa-mi doresc ca lumea sa stea in loc pentru ca: ‚Liniste! EU CITESC O CARTE!”
In poza se afla Toery Hayden.
