Brianna Caradja, o printesa in tricou si blugi

De în Cariera 27 iul 2009
In urma cu cateva sute de ani, sa stai la masa cu unul dintre descendentii directi ai lui Vlad Tepes ar fi fost considerat un act de mare curaj, iar cel care ar fi indraznit sa incerce a intra prea mult in amanunte personale risca sa se intoarca acasa cu o teapa cadou. In secolul al XXI-lea, o printesa moderna asa cum este Brianna Caradja nu vede nicio problema in a povesti deschis despre viata ei personala, despre idealurile si nemultumirile ei legate de o tara care nu s-a sfiit sa-i stirbeasca pe ici pe colo din mostenire, dar pe care a indragit-o dintotdeauna.
M-am bucurat cand printesa Caradja a acceptat fara nicio ezitare sa-mi acorde un interviu, din doua motive: in primul rand pentru ca doream sa vad ce se ascunde cu adevarat in spatele imaginii nonconformiste atat de comentata in presa si in al doilea rand pentru ca in viata trebuie sa acumulezi cat mai multe experiente inedite. Inclusiv sa stai de vorba cu o printesa adevarata.

Ne-am intalnit la o terasa oarecare, semn ca Brianna Caradja nu pune chiar atat de mare pret pe cuvintele "fite" si "eticheta", asa cum fac alte asa-zise "vedete". Mai mult decat atat, era imbracata cu un tricou pe care scria mare 'The Best Mom" - "Este de la fiii mei!", mi-a marturisit cu mandrie. Am comandat ceva si am inceput sa discutam. Ca si cum m-as fi aflat la terasa nu cu mostenitoarea familiei Caradja ci cu o prietena trecuta prin viata, care are atat de multe de povestit , timpul a trecut pe negandite si mi-am dat seama ca am stat de vorba nu jumatate de ora cum ma gandisem initial, ci mai bine de o ora.


Cat de mult mai conteaza mitul sangelui albastru intr-o societate a valorilor rasturnate?

In opinia mea conteaza pentru ca este o responsabilitate si nu un privilegiu. In ziua de astazi, cel putin in Romania, a avea un titlu nobiliar nu implica privilegii pentru ca nu vine nimeni sa-ti dea totul pe tava, statutul acesta nu-ti usureaza cu nimic viata. In schimb ai responsabilitatea de a te comporta intr-un anumit fel, lucru pe care lumea il confunda de multe ori cu stilul vestimentar, pentru care am fost de multe ori criticata, deoarece eu prefer sa ma imbrac cat se poate de lejer.S-a spus de multe ori ca nu ma imbrac ca o printesa. Dar stati putin! Traim in secolul al XXI-lea. Ma imbrac asa cum ar trebui sa se imbrace o femeie activa, careia nu-i prea mai plac deux pieces-urile. Recunosc, sunt tinute pe care le-am purtat si eu cu ceva timp in urma, dar acum sunt in dulap si le scot doar cand este neaparat nevoie de ele. Responsabilitatea rezulta din felul in care te comporti, din lucrurile pe care le spui, din riscurile pe care ti le asumi, din modul in care reusesti sa traiesti si pentru tine nu doar pentru imagine si asta incerc sa le transmit mai departe si copiilor mei.
 
Ce riscuri implica asadar aceasta mostenire materiala dar si spirituala care v-a fost lasata?
 

Materiala mai putin, pentru ca suntem Romania, o tara care pana de curand a trait sub comunism. Mostenirea materiala inseamna sa te lupti cu statul sa recuperezi tot ceea ce s-a instrainat si asta este foarte greu. Din fericire, nascandu-ma in Franta si traind mai apoi in America, mi-am asigurat acolo stabilitatea materiala, din acest motiv mi-am si permis sa vin sa traiesc aici cu copiii mei.
 
Sa inteleg ca nu pretindeti nimic din ce ar fi trebuit sa detineti aici?
 
Ba da, ar fi absurd sa n-o fac. De ce sa pofteasca altii, care n-au absolut niciun drept legal, dar care si-au insusit anumite bunuri prin restitiuiri aiurea? Cand vorbesti despre un patrimoniu, fie ca ti-l faci in decursul vietii fie ca ti-l recuperezi, trebuie sa tii cont ca tu raspunzi direct de el, ca esti un fel de curator, ca la muzeu. Treaba ta este sa-l intretii, sa-l managerizezi cum s-ar spune, astfel incat sa-l poti da in bune conditii mai departe.
 
In mod concret, ce aveti de recuperat?
 
Case, terenuri, paduri. In Romania s-a facut cate o lege pentru fiecare, inclusiv pentru pasuni. Astept o lege si pentru mlastini, nu m-ar surprinde sa apara si asta! Asta inseamna o lupta separata pentru fiecare.
 
Vedeti totusi vreo finalitate in lupta asta cu statul?
 
Sigur ca da. Reusita n-o sa fie totala, insa eu sper ca mai devreme sau mai tarziu ne vom civiliza si noi ca romani, ca n-o s-o tinem intr-o continua asa-zisa tranzitie. Am fost uluita cum in Cehia, in anii '90, urmasi crescuti peste hotare din parinti cehi, nu numai ca-si recuperasera pamanturile dar le si valorificau deja roadele. Si asta se intampla cu aproape 20 de ani in urma. La noi tranzitia asta perpetua s-a transformat in nebunie. Dupa 20 de ani nu poti sa o mai numesti tranzitie, atat timp cat multi s-au asezat deja undeva: unii mai bine, altii mai rau,  unii pe nedrept, altii prin propriile merite, altii pe spinarea unora mai slabi. Societatea de acum ar trebui putin zguduita, si nu la modul figurat. Stiu ca in Romania se insista foarte mult pe ideea de societate civila , dar noi, ca si cetateni ar trebui sa avem si drepturi, nu doar obligatii. Asadar, titlul pe care il detineti nu va face totusi sa va simtiti diferita de ceilalti oameni.
 
Nicidecum. Ca si ceilalti cetateni, traiesc intr-o societate in care fiecare ar trebui sa-si ceara putin mai ferm si mai constient drepturile. Oamenii sinceri si cu bun simt se achita fara vociferari de obligatii: platesc taxe, impozite, muncesc. Dar drepturile unde sunt? Drepturile la proprietate, la educatie, la sanatate. Macar cele elementare sa fie asigurate.
 
La scara mai mare, dreptul de a conserva monumentele istorice, centrele istorice ale marilor orase, dreptul fiecaruia de a trai in orase frumoase, cu o arhitectura evidenta, care sa nu amestece designul modern cu stilurile vechi.
 
Ce parere aveti depre centrul vechi al Bucurestiului? Ceea ce ar trebui sa se constituie in principalul obiectiv turistice ale orasului zace in paragina de ani de zile, iar lucrarile de reabilitare nu au avansat prea mult.
 
Cafenelele haioase, localurile selecte sunt firesti in centrul orasului. Insa lipsesc parcarile. In sensul ca tursitii ar trebui sa-si lase masina intr-un loc sigur pentru a se putea deplasa in voie pe jos. In felul acesta am evita si haosul din trafic.
 
Cine credeti ca este responsabil?
 
Lipsa de responsabilitate se vede la toate nivelurile, de jos in sus. Haosul incepe de la nivel local, pentru ca toate autorizatiile de constructie care nasc cladiri monstruoase sunt eliberate de primariile fiecarui sector. Mai departe, la nivel de minister: daca vrei sa-ti faci un amarat de geam termopan la tine in bloc, unde ai tot dreptul sa o faci, trebuie sa ajungi inclusiv pe la Ministerul Mediului. In schimb, autoritatile inchid ochii cand vine vorba de monstrii de sticla, ridicati in mijlocul unui palc de case vechi.
 
Prin urmare, de ce ati ales totusi sa traiti in Bucuresti? Ce va place si ce nu va place aici?
 
Desi nu m-am nascut aici, totusi sangele vorbeste si ma bucur sa regesesc acelasi sentiment si la baietii mei. Ce ma nemultumeste cel mai mult sunt serviciile. La capitolul acesta mai avem inca foarte multe de invatat. Nu vorbesc aici despre cliseul cu ghiseele sau despre institutiile de stat cu secretare plictisite. Aceste disfunctii se vad si in sistemele private: sunt unele firme care te trateaza ca pe un jeg, desi eu sunt clientul si eu platesc. Din moment ce eu platesc pentru aceste servicii, am anumite pretentii: sa fiu intampinata cu un zambet sau macar cu un ton politicos, sa fiu servita prompt.

Traficul este o alta problema. Ne comportam ca niste nesimtiti, si nu numai in Bucuresti, ci in toate orasele mari. Ii invit pe toti soferii sa-si ia un dictionar si sa caute cuvantul RESPECT! Si in Paris sunt blocaje in trafic: la orele de varf este normal. Dar ei au reusit sa rezolve problema fluidizarii traficului cu ani multi in urma. Cred ca tine totusi si de nivelul de civilizatie: cand vezi ca un taximetrist s-a oprit pentru a lua clientul sau pentru a-l lasa sa coboare, nu claxona si injura, ca omul isi face treaba!
  Daca pentru o zi ati avea puterea absoluta care i s-ar fi cuvenit cu ceva vreme in urma unei printese, ce ati schimba in Romania?
 
As scoate orele de religie din scoli, cu riscul de a fi injurata de foarte multa lume. Sa va explic insa si de ce: religia este un lucru care se invata acasa. Daca tu, ca parinte, esti o persoana religioasa, este responsabilitatea ta sa-ti educi copilul in acest spirit. Mai mult, exista biserica si exista un preot care iti poate asigura accesul direct la aceste invataturi. Nu la scoala, pentru ca este un stres in plus. As inlocui orele de religie cu educatia civica. Dar nu asa cum se fac acum, cu un profesor care citeste monoton din manual. As preda educatia civica la modul practic: mi-as lua clasa si as purta-o cu mine prin oras. Care se ridica in autobuz cand o doamna sau un domn mai in varsta are nevoie de un loc? Care cedeaza randul unei femei gravide? Aceasta educatie de comportament ne lipseste. Asta mi se pare esential. Religia este o samanta care creste in noi, care trebuie intr-adevar udata, dar care tine mai mult de partea noastra sufleteasca. Eu fiind ortodoxa, am facut cativa ani la scoala de maicute catolice, dar niciodata nu am fost obligata sa particip la orele de religie, care erau optionale. Sondajele spun ca biserica se numara printre institutiile in care romanii au inca incredere. Ei, bine, as vrea sa vad o biserica ortodoxa care inspira intr-adevar incredere, prin reprezentantii ei. S-a trecut de la religie pura la speculatii si babisme.
 
Chiar daca nu esti o persoana religioasa, ai nevoie de biserica cu ocazia evenimentelor importante din viata ta: nunta, botez, inmormantare. Am vazut insa unele ritualuri care nu prea au de a face cu dogma: in primul rand preotul era pe pilot automat cum s-ar zice, ca sa-si faca treaba cat mai repede, si este pacat, pentru ca un eveniment important din viata ta, cum ar fi nunta, trebuie trait la intensitate maxima. Ca sa nu mai spun de babisme, care nu au nimic de-a face cu canoanele, ci mai mult cu obiceiurile locale: Iisus n-a spus nicaieri in Biblie sa dam prosoape la inmormantare!
 
O alta schimbare as face-o la nivelul sistemului educational. Imi pare rau sa o spun, dar am intalnit si profi foarte misto, pe mana carora mi-as da copiii, insa deloc motivati financiar. In orice caz, tot sitemul e putred, nu numai cel educational. Eu totusi as vrea sa vad nu o demonstratie a profesorilor, ci a parintilor nemultumiti. De ce parintii nu ies in strada? De ce sa nu ne unim intr-o voce comuna, suficient de puternica incat sa schimbe ceva? A nu se intelege de aici ca instig la actiuni de protest sau la dezordine. Trebuie doar sa invatam sa ne cerem drepturile.
 
V-ati gandit sa va implicati in mod concret si sa candidati la presedintie?
 
Incerc de cativa ani sa analizez relevanta acestui statut. In afara de faptul ca te plimbi foarte mult si intalnesti o multime de oameni cool, cred ca este mai mult dorinta de a-ti arata tie ca poti sa ajungi acolo. Deocamdata nu ma tenteaza, insa nu se stie niciodata! Poate ca la un moment dat o sa ma gandesc ca, din moment ce se aloca atata spatiu pentru dezbateri publice in timpul campaniilor electorale, sa candidez si eu doar pentru a avea ocazia de a vorbi mai mult si de a-mi face cunoscute ideile.
 
Va tenteaza un anumit partid politic?
 
Sunt un om de dreapta, insa de regula se face o confuzie mare intre a fi de drepata, adica a fi socialist si a face lucruri sociale.
 
Credeti ca ar fi mai bine pentru Romania daca ar redeveni monarhie? Sau daca ar adopta o formula care sa cocentreze puterea in mainile unui singur om, avand insa suficiente mecanisme care sa asigure folosirea acesteia in scopuri constructive?

 
Sa nu uitam un lucru: in secoul al XXI-lea, cu exceptia catorva republici bananiere (iar noi nu ne incadram aici, cu toate ca ne place sa mai glumim uneori pe tema asta) singura formula acceptabila de exercitare a puterii in Romania ar fi monarhia constitutionala in locul republicii. Or asta inseamna sa alegem un rege in locul unui presedinte, insa dreptul de a vota ne revine tot noua, cetatenilor. Sa ne uitam la celelalte state europene care sunt monarhii: regele sau regina sunt un fel de super PR pentru statul respectiv, asigurand intr-adevar o imagine cat mai buna. Desigur, monarhul detine si el un rol in mecanismul de formulare si aplicare a legilor, dar nu un rol absolut. Deci ar fi cam acelasi lucru ca intr-o republica constitutionala, in conditiile in care monarhul nu mai detine puterea absoluta. Cred ca mai usor i-ar fi unui presedinte sa transforme democratia in anarhie, decat unui rege.
 
Spuneati mai devreme de un cod de valori pe care le presupune statutul dvs. Cum ar trebui asadar sa arate si sa se comporte o printesa in secolul al XXI-lea?
 
Una este sa ai titlul de printesa (cum este si cazul meu) si alta sa exerciti intr-adevar drepturile pe care acest statut le presupune. Sa fii printesa mostenitoare sau regina impune anumite responsabilitati pe care, chiar si in secolul al XXI-lea, trebuie sa ti le asumi. Slava cerului, printesa Diana ne-a facut cumva viata mai usoara, ne-a deschis drumul spre un alt model de comportament, schimband niste reguli de fier care pana la ea nu mai fusesera incalcate. In Suedia, tanara mostenitoare a tronului, care acum are 23 de ani, va fi o regina foarte moderna, cu viziuni largi. A fi monarh este pana la urma un job ca oricare altul. Insa "fisa postului" ca sa-i spun asa poate fi cumva readaptata. Nu mai este loc pentru trasuri sau serate la palat. Recunosc, un anumit ritual este frumos pentru ca tine de traditie, insa inainte de toate a fi rege inseamna sa-ti asumi rolul de super PR pentru statul pe care il reprezinti: adica sa ai o imagine fara pata atat tu cat si cei din jurul tau, sa participi la intalniri importante pentru tara si mai ales, sa iei decizii cu foarte multa diplomatie. Aveti vreun model feminin care v-a inspirat? Si daca da, se ragaseste printre cele mai cunoscute femei ale lumii?
 
In primul rand am un respect deosebit pentru bunica mea: a avut o putere incredibila de a trece de la saracie extrema la bogatie si din nou la saracie, dupa venirea comunismului. Si-a pierdut si doi din cei trei copii (mama mea a fost singurul copil ramas in viata), insa a castigat o bogatie interioara care nu poate fi egelata de nimic material. A trecut prin doua razboaie si prin tot felul de incercari dificile, insa nu s-a oprit din drum si a incercat sa ramana mereu puternica si naturala.
 
Ca femeie dar si ca printesa am un respect deosebit si pentru Lady Diana, pentru ca ne-a aratat ca eticheta nu ar trebui sa reprezinte o ingradire a frumusetii tale interioare: a avut curajul sa mearga in blugi sau pe role, sa faca niste lucruri care pana la ea erau de neconceput. Acum toata lumea o adora, dar cand traia a avut mult de suferit de pe urma mass-media: au criticat-o ca nu si-a terminat scoala, insa desteapta ne-a demonstrat tuturor ca este. S-a implicat in tot felul de campanii umanitare si a aratat tuturor ca se poate lupta impotriva SIDA: s-a dus in spiatale si s-a sarutat cu bolnavi de SIDA, pentru a arata ca boala nu este transmisibila. La momentul resepectiv era ceva enorm, pentru ca bolnavii de SIDA erau priviti ca niste paria ai societatii. Chiar si dupa ce a ales sa divorteze de printul Charles, anumite voci au acuzat-o ca face de ras monarhia. Insa oamenii simpli au iubit-o dintotdeauna.
 
Cum va intelegeti dvs cu tabloidele? Ce parere aveti despre faptul ca mass-media promoveaza niste "vedete" de carton?

 
Vedeta in mod normal este o persoana care creeaza ceva. In Romania insa titlul acesta se aplica oricui. Eu ma supar cand sunt catalaogata drept vedeta pentru ca nu am niciun fel de talent care sa genereze ceva de valoare, cum este cazul actorilor sau al interpretilor. In Romania ii ingramadim pe toti si-i vindem la pachet ca "vedete": politicieni, artisti, persoane publice.
 
Si apropo de tabliode si de picanterii: exista tendinta sa amplificam lucrurile, sa le axageram, sa le vindem ambalate tipator. Tendinta asta uniformizeaza mass-media de la noi.
 
Mass-media incearca sa gaseasca  intotdeauna detalii picante din viata unei persoane publice, chiar daca majoritatea sunt speculatii. S-a spus la un moment dat ca ati ales sa sprijiniti atat de inversunat comunitatea gay pentru ca, nedeclarat, ati face si dvs parte din ea. Cum comentati aceste afirmatii aparute in presa?
 
Ca orice om normal, am avut ocazia sa cunosc si persoane gay cat timp am trait peste hotare, pentru ca ar fi absurd sa credem ca am luat contact cu aceasta comunitate fix in momentul in care am aterizat in Romania. Astfel de comunitati exista in orice tara, insa m-a surprins neplacut modul in care astfel de persoane sunt tratate in Romania, din cauza mentalitatii sau legilor care, pana nu demult, ii puneau pe reprezentantii acestei comunitati in posturi frustrante si chiar ilegale. Prin urmare m-am gandit sa iau atitudine.
 
Ce revendicari ale organizatiilor gay din Romania sustineti?
 
Dreptul la liberatate si egaliatate. Iar ca persoana publica mi s-a parut firesc sa particip la primul mars gay din Romania, care s-a transformat intr-un adevarat circ din cauza contra-manifestatiilor organizate de oameni cu vizuni ingradite. Asa cum spuneam, Lady Di a vrut sa arate oamenilor ca bolnavii de SIDA nu trebuie marginalizati. La fel, am considerat ca trebuie sa militez pentru drepturile acestor oameni.
 
Iar apropo de speculatiile din presa, as fi cea mai mare ipocrita daca as fi lesbiana si nu as recunoaste acest lucru. Ar fi in contradictie totala cu principiile mele. Si chiar si asa, daca as fi fost, nimeni nu ar fi trebuit sa aiba nimic impotriva din moment ce era alegerea mea si dreptul meu. Insa orientarea mea sexuala este clara si ma enerveaza revenirile stupide ale unor publicatii asupra acestui subiect cand sunt lucruri mult mai importante de adus in discutie. De multe ori mi-am permis sa glumesc pe acest subiect in cadrul emisiunilor tv la care am fost invitata, atragandu-le ziaristilor atentia ca astfel de speculatii imi afecteaza viata privata si ca din cauza lor barbatii fug de mine.
 
Si despre fostul dvs sot s-a spus ca ar fi gay. Cat la suta este adevarat din ce s-a scris in presa despre asta si cat la suta sunt speculatii?
 
Afirmatia asta ii apartine lui. El, singurel, dupa ultima audienta la tribunal, a afirmat in fata presei ca este gay. Cat timp a durat procesul nu a spus nimic, a tacut malc. Omul si-a facut declaratia bomba abia la iesirea din tribunal. Sunteti o persoana nonconformista. Ce inseamna a fi nonconformist in Romania si ce inseamna peste hotare?
 
La noi ti se pune rapid eticheta de nonconformist pentru unele lucruri care in afara poate ca nu atrag cu nimic atentia. Este reminiscenta comunismului: o societate care timp de mai bine de 50 de ani a fost inchistata si tinuta legata la ochi, dezvolta principii gresite. E ca si cum am trece de la o ulita de tara la o autostrada: agitaia, noutatea sperie. Contez pe generatiile urmatoare, care vor aduce cu ele schimbarea de care avem nevoie, chiar si asa, dupa 20 de ani.
 
Eu sunt considerata nonconformista pentru modul in care ma imbrac, dar si pentru faptul ca spun lucrurile pe fata. Ori daca asta inseamna sa fii nonconformist, atunci cu cea mai mare placere prefer sa raman asa!
 
Ati avut ocazia sa participati la tot felul de evenimente mondene si receptii. Este gresit sa fii natural, sa fii tu insuti in astfel de situatii?
 
Nu putem compara evenimentele diplomatice, care sunt toate la fel, cu evenimentele mondene romanesti unde nu ne pasa daca punem alaturi un politician, o actrita de succes si o vedeta porno. Evenimentele mondene de la noi sunt un fel de "melting-pot" care incearca sa uniformizeze caractere si roluri. Afara, daca stii ca mergi la un anumit tip de receptie, stii ca trebuie sa te imbraci si sa te porti in atare fel. Eu incerc sa raman neschimbata, indiferent unde ma aflu. Haina este un ambalaj, nu te defineste nici ca om, nici ca pozitie sociala. Nu conteaza ca hainele au o anumita eticheta, atat timp cat omul care o poarta este grobian: asa va ramane mereu, haina nu-l va face mai bun. Conteaza buna crestere si bunul simt: chiar daca provii dintr-un mediu simplu, bunul simt te va ajuta sa te integrezi oriunde.
 
Cum ar trebui sa fie o femeie moderna, o femeie verticala, intr-o societate in care valorile se tot schimba?
 
Noi, femeile, avem rolul cel mai greu in societate: in toata nebunia asta, noi trebuie sa fim si mame, si gospodine, si sotii, si femei de afaceri. Nu trebuie sa ne lasam culpabilizate daca nu putem sa le facem pe toate: o femeie ar trebui la fel de bine sa aiba dreptul si de a-si construi o cariera de succes in afara vietii de familie, iar o mama sa aleaga sa devina casnica pentru a se ocupa exclusiv de copilul sau. Iar barbatii romani sunt in continuare crescuti de mame cu mentalitatea de a nu face mai nimic. Barbatul roman, cand vine acasa, pune de regula mana pe telecomanda. Femeia intra pe usa vorbind la telefon si rezolvand afaceri, dupa care isi intra imediat in rolul de casnica. Suntem intr-o societate in care sotul si sotia ar trebui sa aiba sarcini si indatoriri egale. De ziua lor, femeile ar trebui sa poarte toate tricouri pe care sa scrie mare "RESPECT!" Multi barbati romani nu prea stiu ce inseamna asta.
 
In general societatea promoveaza un anumit tip de femeie: dimensiuni perfecte, o viata mondena activa, program de fitness si de infrumusetare. Este ok sa ne lovim de astfel de modele? Ca femei obisnuite, cu calitati si defecte, ce putem  face pentru a nu cadea victime ale acestui "pat al lui Procust?"
 
Noi suntem vinovate, deoarece continuam sa ne facem rau cumparand si promovand reviste care ne vand idealuri, omitand sa ne arate asa cum suntem. "Vogue" a fost prima revista care si-a propus sa nu mai promoveze manechine anorexice, atunci cand mii de adolescente care se infometau au ajuns la un pas de moarte.
 
Cat de mult conteaza atunci intelectul si cat de mult aspectul fizic pentru a avansa profesional?

 
Traim intr-o societate superficiala, dar asta este valabil la nivel planetar. In Romania insa, este in natura noastra sa exageram in ceea ce priveste stilul vestimentar: am fost de curand la o banca si angajatele erau cocotate pe tocuri infernal de inalte, imbracate in tinute super extravagante, de parca mergeau la cocktail. Sunteti niste victime, fetelor! Daca asta credeti ca va defineste, sa va chinuiti corpul cu tot felul de tratamente si sa va descheiati decolteul pana la buric, atunci va meritati soarta!
 
Nu ar trebui sa cadem victime ale unor sabloane care, culmea, nu ni se impun! Iar frumusetea a devenit o adevarata industrie: produsele de infrumusetare costisitoare, echipamentele de fitness sunt creatia unor oameni care castiga averi pe seama naivitatii si superficialitatii noastre! Va spun sincer: in Romania se comercializeaza produse interzise, pe care femeile se grabesc sa le cumpere pentru asa-zisele lor efecte miraculoase. In afara s-a dovedit ca acestea nu sunt bune, insa in Romania sunt extrem de promovate.
 
Care ar fi atunci reperele dupa care ar trebui sa se ghideze o femeie verticala?
 
Noi, ca femei, ne-am castigat multe drepturi care in urma cu cateva zeci de ani nu ne erau recunoscute. Unul dintre ele este dreptul la contraceptie. In anii '60, femeile din Franta nu puteau sa-si decshida cont in banca fara acordul sotului. Lucrurile s-au miscat destul de rapid in directia buna, insa mai exista aspecte care ne pun totusi pe o treapta inferioara barbatilor. Spre exemplu, exista inca sectoare de activitate in care o femeie care lucreaza pe un post similar cu un barbat, are un salariu mai mic decat acesta. Asadar,  primul reper de care ar trebui sa tinem cont este lupta pentru drepturile noastre, ca femei. Si, la fel de important, o femeie verticala ar trebui sa-si educe copiii in spiritul abolirii vechilor mentalitati: daca tatal sau considera ca este o jignire sa spele ocazional vasele, baiatul tau ar trebui sa inteleaga ca a-si ajuta sotia cand este cazul nu-l va face mai putin barbat.
 
Ce mesaj doriti sa le transmiteti cititoarelor noastre?
 
Fiti puternice si naturale! Si nu uitati cuvantul despre care vorbeam mai inainte: RESPECT!
Tag-uri: , , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 1

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

vasile (18.03.2011, 21:58)

ai vazut Brianna site-ul? briannacaradja.ro

Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Cariera
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
20 iun