Barbatii nu se pot abtine

Asta e! Ei au nevoie sa se laude. Fie si macar odata in viata, tot o fac. Trebuie ei sa spuna cat de tari sunt sau au fost, cate femei au avut la viata lor, cat de buni sunt in pat. Fie ca se lauda sau spun adevarul, chestia asta nu e prea placuta pentru urechile unei femei. Ea se simte jignita si o ia ce pe un afront; sau ca pe o provocare la o competitie cu o fosta sau, si mai rau, cu toate celelalte. Deloc de dorit, cand esti intr-o relatie cu un barbat.

Ceva si mai “idilic”: dupa ce ai facut dragoste cu partenerul tau, sa il auzi cum incepe sa iti povesteasca de o fosta de-ale lui, cu care facea nu stiu ce in plus sau in ce fel. Fetelor, nu va lasati pacalite si nici atrase in astfel de curse! Daca un barbat apeleaza la astfel de tertipuri, o face doar pentru ca in raport cu voi, nu s-a simtit destul de sigur pe sine, destul de barbat. Nu e nevoie sa ajungi la o maturitate intelectuala si sexuala ca sa stii ca celei cu care tocmai te-ai culcat nu i-ar placea sa auda si nu are nevoie sa stie cat de tare ai fost tu in pat cu alta. Asa ca, nu va lasati orbite de gelozie si nu sariti ca arse. Daca faceti asta, ii dati apa la moara. El poate sa isi “ascunda” neajunsul, dupa reactia voastra acida. El se simte bine, tu, mizerabil. Cu alte cuvinte, te-a avut. Si la propriu, si la figurat.

Ca o fac intre ei, intre barbati, la un pahar, parca nu pare asa rau. E ca si cum ar face un “pissing contest”. Adica, care face mai departe. Chestie pe care o faceau cand erau mici, eventual in spatele scolii. Asta e! Astia sunt! Altii pe lumea asta nu avem. Singurul motiv pentru care in armata exista o ierarhie foarte bine stabilita, prin grade, e tocmai faptul ca prea mult testosteron la un loc actioneaza ca un timing bomb. Toti au de dovedit cat de “tari” sunt ei. Si atunci, ca sa isi stie fiecare locul, e pus la coltul lui de soldat, sergent, caporal s.a.m.d. Atunci stiu ca trebuie sa se supuna. Si, chiar daca el e mai tare si stie lucrul asta, face ciocul mic, ca asa e in armata, iti respecti superiorul si ordinul primit de la el.

Ce e bine sa intelegem cu toate e ca asta e structura barbatului. Si probabil ca nu se va schimba vreodata. Ma intreb daca ne dorim cu adevarat sa se schimbe. Nu zic ca toti sunt la fel, ca toti fac lucrul asta, insa cei mai multi dintre ei se “scapa” fie si macar o singura data cu aventurile lor anterioare. Ideea e sa nu ne lasam nici pacalite si nici atrase in astfel de curse. Pentru ca, asa cum e asta, mai au ei multe. De fiecare data cand simtiti ca va enerveaza, va scot din sarite cu cate o tampenie din asta, pana sa va lasati luate de val, intrebati-va de ce face lucrul asta. Care e adevaratul motiv? S-ar putea ca, reusind sa va dati seama, sa raspundeti acestei intrebari, sa preluati voi controlul si sa nu mai suferiti aiurea.

Asa ca, daca il auzi incepand sa debiteze amintiri din alte paturi, lasa-l sa se simta el bine, nu pune nimic la suflet si, cand in sfarsit termina, zi-i ceva de genul: “OK. Singura modalitate de a crede tot ce ai debitat pana acum e sa imi dovedesti aici pe loc. Hai sa vedem de ce esti cu adevarat in stare!”

Iesind de la filmul Love in the time of cholera, un batranel in spatele meu, cred ca trecuse bine de 65 de ani, isi zicea cu voce tare: “Hmmm…653…nici macar eu nu am ajuns la cifra asta!”. Pentru cine n-a citit cartea si nu a vazut nici filmul, personajul principal tinea un jurnal in care nota toate aventurile lui cu femei si ajunse la o cifra mai mult sau mai putin astronomica. Cinefilul din urma mea incerca sa nu se simta coplesit si umilit de aceasta cifra, calculand in barba diferenta si intrebandu-se pe unde a pierdut restul de timp sau de ocazii. Deci…