Chiar si in cazul in care au existat indoieli cu privire la folosirea acesteia pentru uzul personal, s-a admis ideea, mai mult ca sigur era folosita pentru prognoza meteo si agricultura. In acest punct, majoritatea cercetatorilor au considerat ca era un element important in cadrul stiintelor vremii.
Boetius, traitor in secolul al 6-lea la Roma, avea sa incerce sa reconcilizeze pozitia astrologiei prin ideea ca filosofia a fost influentata de aceasta stiinta, si invers, care a sustinut cunostintele din epoca respectiva. Aceste scrieri au fost traduse in Anglia in secolul al 10-lea, in perioada de domnie a lui Alfred cel Mare. Boetius sustine ca miscarile planetelor sunt determinate de vointa nemuritoare a Providentei, si ca a tradus ca miscarea celesta a stelelor, influenteaza evenimentele pamantesti prin constrangerea fortelor umane intr-un lant de cauze indisolubile, care pornesc de la Providenta imobila si de aceea trebuie sa fie ea insasi, de asemenea, imuabila. Cu toate acestea, el nu a fost un fatalist, chiar si pentru Providenta divina nu a impus nici o necesitate fatala pentru vointa umana, care a fost intotdeauna daruita prin gratie divina, in timp ce natura a fost constransa de planete sa accepte fatalitatea, dar nu a putut argumenta mareele. A fost de acord, de asemenea, cu Platon care sustinea ca fiecare planeta are propria coarda muzicala, contribuind astfel la armonia cereasca a muzicii sferelor.
Un aspect major al teoriei astrologice in Evul Mediu timpuriu a fost faptul ca astrologia putea fi aplicata la absolut fiecare aspect al vietii umane, ceea ce era deja un pas important. Dar au existat unele domenii in care astrologia era luata in deradere.in manuscrisele perioadei apare Omul astrologic, exista un splendid desen provenind din secolul al 11-lea in care cele douasprezece semne erau grupate in jurul chipului lui Hristos cu mana ridicata pentru a binecuvantare. Apar numele partilor din organism stapanite de diverse semne dar legenda spune ca semnele apar astfel notate in conformitate cu delirul filozofilor !
Astrologia a fost pana acum atat de o parte integranta a medicinei, atat cat era ea cunoscuta si practicata si cele doua au fost nedespartite secole la rand. Pana in secolul al 18-lea, niciun medic nu isi putea lua licenta daca nu trecea examenul de astrologie si nu demonstra ca stie sa foloseasca pozitia planetelor in diagnosticare si tratament.
Ca si alte teorii, si astrologia era folosita intr-o masura mai mare sau mai mica in functie de temperamentul medicului. Constantinus Africanul, de exemplu, care a trait intre 1015 si 1087, ocupa un loc important in istoria medicinei, in principal, pentru ca a tradus si a redactat manuscrisele medicale anterioare. El a studiat cu invatati caldeeni, arabi, persani si sarazini, in Tunis (orasul in care pare ca s-ar fi nascut) si Bagdad. Dar, in lucrarea sa Fii Humana natura, in afara de urmarirea formarii embrionului in uter in raport de pozitia planetelor, inclusiv sfaturi de tipul - cineva care uda constant patul, de exemplu, ar trebui sa manance vezica urinara de peste rau timp de opt zile, in timp ce Luna de ceara dispare, el face relativ doar o trimitere la astrologia medicala si nu ca ar fi studiat temeinic subiectul.
Nu este surprinzator faptul ca Constantinus a studiat in scolile din Orient, deoarece colaborarea intre oamenii de stiinta evrei si arabi a dus la corelare cunostintelor de astrologie si la constituirea unor stralucite scoli de profil in centre cum ar fi Cairo, Bagdad, Alexandria si Kairwan la Fez, si care a dat savanti remarcabili ca israelianul Isaac ben Solomon sau Isaac Judeul, care au studiat si mai apoi, au lucrat, in jurul anului 900, unde au scris carti despre astrologia medicala, care au supravietuit timp de secole. Robert Burton citata la mijlocul secolului al 19-lea din Anatomia melancoliei.
Zodiacul de la Glastonbury
Maternus Firmicus si Mathesos
