Alegerea partenerului: simplu sau dificil?

Alegerea partenerului este un moment important. Cum se produce alegerea este consecinta unei fantasme. Aceasta fantasma nu este un ideal ci este un mod implicit de a intelege lumea si pe celalalt. Celalalt raspunde unei nevoi profunde. Daca ne gandim la un copil unele nevoie sunt satisfacute, altele nu. Un copil se poate simti protejat, iubit dar nu admirat de exemplu. Este modul de relatie cel mai aproape de el. Niciodata insa acest exemplu nu este asa clar ci este in permanenta amestecat cu alte trairi, emotii, idealuri, sperante, cenzuri, interdictii, etc.

Trairea relatiei in sine ofera multa satisfactie si placere. Aceasta are loc pentru ca este o impartasire comuna, o senzatie de „piele” impreuna care este traita ca placere. Fiecare partener pune in valoare o anumita parte inconstienta din fiecare. Ea este traita individual, in cuplu dar si in legatura. Am putea sa spunem ca in perioadele de alegere se modifica functionare psihica, aceste momente sunt unele de transformare in care parti inconstiente devin prezente, la limita constientului. Functii pierdute sunt activate si pot furniza noi senzatii psihice. Fenomenul produce si confuzii precum si neintelegeri.

Alegerea este importanta mai ales atunci cand apar dubii. Este ca si cum parti diferite din functionarea psihica inconstienta sunt aruncate intr-o disputa din care „si una si alta” este o varianta exclusa. O parte stabila si una plina de pasiune sunt aruncate in conflict intre ele. Daca un partener ofera stabilitate iar nevoia de stabilitate este importanta va fi in conflict cu partea care doreste si care reactioneaza la pasiune. Totul este inconstient, la suprafata vom regasi numai dubiul intre alegerea cu unul sau cu celalalt. Omul se retrage in lumea lui interna, pierzand partial legatura cu realitatea si cu interesele imediate pentru ca acest conflict intern va solicita multa forta. Evident in realitate, lucrurile sunt mai complicate decat reusesc eu sa le redau insa cam aceasta este tendinta generala.

Din partea cealalta a unei persoane care este aleasa sau nu se declanseaza un alt tip de conflict intre pasivitate, imposibilitatea de a face ceva si tendinta de a detine integral controlul, de a obliga, impune, detine, etc. Este ca si cum o permanenta fantasma de abandon se realizeaza permanent in care o persoana devine abandonata, oricare ar fi ea. Aici realizarea fantasmatica a dorintei se face in moduri complexe.

Pentru reusita situatiei in aceste momente de dubiu este necesara cunoasterea partilor proprii implicate. In absenta acestei prezente, nu se poate realiza o stare de confort in alegere. Alegerea presupune renuntare si obtinerea unei satisfactii din partea aleasa. Este o decizie dificila care fara o baza proprie, afectiva nu se poate realiza. Momentele de dubiu sunt importante pentru cei implicati, de multe ori aici apare o stare de deruta, de pierdere.

Aceste momente conflictuale sunt decisive si descriu destul de bine cum se produce alegerea partenerului. Ceea ce este evitat in aceste momente de dubiu este alegerea cu orice pret, intreruperea travaliului dat. Multe persoane au tendinta sa ia o decizie ad-hoc si ulterior sa o mai corecteze. Aceasta strategie conduce la o permanenta fluctuatie intre decizii diferite. Aceasta fluctuatie este generata de dorinta acerba de evitare a tensiunii. De multe ori pare mult mai la indemana sa faci ceva, orice decat sa suferi si sa desfasori o munca de apropiere de tine in aceste situatii de criza.