Da, era absurd totul.
Femeile ocupasera locurile ramase libere in strana, corul se adunase la balcon, dar tot mai ramasese un loc liber, tot mai era destul spatiu. Biserica gemea de lume, hainele de iarna devenisera saune cu usi blocate.
Femeile care se odihneau pe scaunele inalte din strana fara cantareti pareau a fi regine ce urmaresc cu evlavie taine de neinteles. Fetele s-au inteles din priviri si au tasnit din multimea incinsa direct in oaza de aer proaspat din fata altarului. Din privirile regale, pline de mister, au tasnit deodata sabii ascutite si tunete ce au brazdat cu furie lumina din ochii celor doua fete ce nu apucasera sa se bucure de bucatica de spatiu atat de primitor.
Ce cautati aici? Plecati! Haide, plecati o data!
Unde sa plecam? Aici este asa de mult loc!
Duceti-va mai in fata!
Unde? In altar?
In alta parte! Hai! Cine va credeti? Cine sunteti voi?
Sauna in care credeau ca sunt blocate a alunecat inlauntrul lor. Inima nu mai avea unde sa bata, cuvintele erau legate de maini si de picioare.
Doar Dumnezeu era liber. Mana Lui le-a smuls intr-o clipa din ceea ce parea a fi o oaza de lumina. Una dintre fete s-a lipit de icoana Maicii Domnului. Cealalta insa a ezitat sa se lase salvata imediat si a privit-o in ochi pe femeia ce o alunga:
Ai putea sa fii crestina?
Cuvintele iesisera alandala, nu asa ar fi vrut sa le formuleze.
Femeia a privit-o cu ura.
Apoi fata a fugit, prinsa ca intr-un cleste in propriile cuvinte: “Ai putea sa fii crestina?”
Scara interioara a bisericii. O scara foarte ingusta, in forma de spirala. S-a asezat pe o treapta rece si a respirat cu lacomie aerul ce parca se ascunsese si el. Prin usa subtire ce dadea in balconul unde se afla corul rasunau “Fericirile”si abia atunci a simtit ca poate in sfarsit sa respire. Intrebarile insa nu se opreau.
Oare cum ar fi fost primita Maica lui Dumnezeu daca ar fi cautat o gura de aer in strana fara cantareti? Dar oare cum ar fi raspuns Ea mainilor care o alungau?
Probabil ca le-ar fi imbratisat inainte sa plece.
Copil
Poetul de la Rasarit
