Actul sexual este act teatral ?

...Si continui sa ma revolt impotriva a ceea e inseamna cultura nu numai in Romania, ca pana la urma noi n-am facut decat sa ne luam dupa ce se poarta inafara granitelor, si inafara de noi si cativa rusi parca nu mai exista decat America. Nu am stiut sa luam finetea frantuzeasca (multe acte de creatie frantuzesti denota sexualitate dar nu la un mod vulgar), nu am luat inteligenta si preocuparea pentru spirit de la orientali, nu am luat mai nimic din ce necesita munca omului cu sine insusi.

 

Vreau sa ma duc la teatru si aleg unul din locurile neconventionale in care tinerii actori se zbat sa creeze, traiesc o emotie mult mai intensa inainte de inceperea spectacolului cand se face heblu pentru ca joc si eu pe scenele astea si empatizez cu cei care urmeaza sa se dezbrace de sentimente in fata noastra...surpriza insa...vin, ni se prezinta si dupa cinci minute de dialog fad se dezbraca doar de haine, spre nenorocul meu sunt in primul rand si vad ca actrita se apropie vertiginos de scaune si un biet baietandru este luat de mana si fortat sa exploreze zone “neortodoxe”...spectacolul nu mai inseamna nimic pentru mine din momentul in care nuditatea mi s-a prezentat nefondat, gratuit (desi biletul si transportul fac cat doua zile muncite)...aleg sa ma duc la National data viitoare.

 

Vine si data viitoare si ma tin de promisiune, ma duc la Teatrul National, cu o mare admiratie pentru cei care joaca acolo, pentru cei care au trecut peste momente mult mai grele probabil, decat tinerii actori de astazi, pentru cei care s-au luptat sa faca o facultate “pe bune” si care inca se mai duc la acea facultate sa insufle iubirea de creatie, iubirea de frumos, dar si aici ma intampina nuditatea fara o baza reala, simularea actului sexual la cel mai grosier mod posibil cu pretentia de a fi un act creator desavarsit.

 

Nu critic viziunile regizorale, critic doar faptul ca vrem sa vindem cu orice pret, si ca pretul scade, poate nu pretul biletului dar calitatea publicului si mai ales a spectacolului. Stim cu totii ce se intampla sub patura si cum apar copiii, daca nu stim sunt la un click distanta de a afla, cu lux de amanunte si exemplificat prin grafice, imagini foto, video, audio... dupa un search ne putem declara chiar satisfacuti. Simtim nevoia sa vedem asta si live ?

 

Dupa doua, trei experiente de genul acesta ma gandesc ca proaspetele mamici nu mai au incredere in teatru, nu poti risca sa-ti duci copilul la o comedie in care singurul moment considerat ilar este un fund gol indreptat spre ochii inlacrimati (de ras, emotie, nervozitate, dezgust) ai publicului.
Da stiu, exista teatru de copii, am fost si eu, ma duc si chiar practic, dar difera tipul de emotie transmis si primit de pe scena, stiu ca nu sunt singura care mergeam la Teatrul National sau Teatrul Bulandra impreuna cu parintii cand eram mica, de ce sa nu se intample acelas lucru si astazi?

 

Da stiu, ca parintele trebuie sa se intereseze la ce fel de piesa il duce pe copil; dar de ce trebuie sa spulberi misterul spectacolului inainte, cand il poti trai impreuna cu copilul tau care are 12 -13 ani si are tot dreptul sa vada un spectacol matur ?

 

Iata de ce ma intreb daca in teatru este loc si de altceva inafara de actul creativ, si nu ma refer la cel pentru sporirea natalitatii.

 

De ce am optat pentru acest post ? Pentru ca este la moda sa vorbesti despre asta ? NU, pentru ca se va deschide stagiunea si vreau sa cerem mai mult de la teatru.