Tin minte ca am fost la cumparaturi cu parintii cu cateva zile inainte de inceperea noului an scolar. "Piesa de rezistenta" a fost desigur uniforma pepit cu sortulet bleumarin si cu guler apretat. Cu o seara inainte de inceperea anului scolar am asezat-o pe umeras si nu ma mai saturam sa o privesc. Peste noapte m-am trezit de cateva ori ca sa vad daca mai este la locul ei. Acum douazeci de ani aveam parul foarte lung si era un adevarat calvar pentru mama si pentru bunica sa ma trezeasca mai devreme incat sa aiba timp sa-mi impleteasca cozile. Tin minte ca adormeam de multe ori cu capul in maini si ma trezeam atunci cand pieptanul mi se incurca in par. In prima zi de clasa I-a m-am trezit insa mai devreme decat de obicei. Nu pot spune ca aveam foarte mari emotii, insa constientizam importanta momentului. Pentru faptul ca am stat cuminte si n-am bazait la pieptanat am primit bonus doua pampoane mari si albe. Nu aveam stare si am tot insistat pe langa mama sa pornim spre scoala, desi era devreme. Pe colegi ii cunosteam - erau aceeasi de la gradinita- si pe invatatoare, insa nu avusesem pana atunci ocazia sa discut cu ea. Am ajuns la scoala si stiu ca toti elevii au fost asezati in careu, pe clase. Nu mai retin cum a fost festivitatea de deschidere, insa voi pastra mereu amintirea mirosului de ceara si motorina cu care fusesera frecate podelele. Pe banca am gasit abecedarul, celelalte carti si o floare. ..
Ce-si mai amintesc prietenele mele...
Daniela: Ehehe, a trecut ceva timp de cand am pasit prima oara intr-o sala de clasa, ba mai mult, in curtea unei scoli. Eu nu am fost la gradi, deci amintiri de genul acesta nu am, pentru ca am crescut cu bunicii, perioada cu adevarat incantatoare si din care am invatat foarte multe. Prima zi de scoala...un prim pas spre lumea bancilor, cretelor si a tablitelor acoperite de multe informatii relevante pentru formarea mea. Eram o bondoaca de fata si, ca toti copiii, mi-am inceput viata de eleva de mana cu parintii. M-am imbracat in uniforma frumos calcata si aranjata de mama, mi-am pus ghiozdanelul nou-nout si toate cele trebuincioase pentru o astfel de zi si am pornit la drum catre scoala din cartier la care eram inscrisa. Ii strangeam atat de tare pe parinti de mana, ca urmare a emotiilor ce ma cuprinsesera inca de la iesirea pe usa casei. Cu florile in brate pentru invatatoare, cu ghiozdanul pregatit si cu doua pamponase albe prinse cu grija in par, am pasit in curtea scolii, in care erau sute de oameni, care mai de care mai aranjati si incarcati de buchete de flori. Mi-am gasit clasa, eram clasa 1 D, si invatatoarea, care arata ca o zana din povesti. Avea o fata candida si generoasa si era cea mai buna femeie de pe pamant. Ma bucur mult ca am avut un astfel de portret al celei care m-a instruit si m-a invata lucruri esentiale. A fost foarte frumos!Nicoleta: Tin minte ca eram atat de fericita ca incep in sfarsit scoala si ca sunt si eu mare in sfarsit, incat eram numai un zambet. Daca stiam eu ce ma asteapta.... Am mers cu parintii, trufasa, cu ghiozdanul cat jumatate din inaltimea mea, in spate, celebra uniforma albastra cu picatele albe, ciorapei albi, pantofiori albi, parul prins in doua codite si bineinteles fundite albe si hai la scoala, ca e timpul. Mama tinea buchetul pentru doamna invatatoare si asteptam nerabdatoare in curtea scolii sa-mi strige numele ca sa aflu in ce clasa ma duc. Era clasa 1 F si, desi eu eram o zambareata, se pare ca multi copii stiau ca scoala nu inseamna o provocare usoara si plangeau. Am facut schimb de dulciuri cu o viitoare colega (de atunci stiam de troc, ca sa vezi!...) si darnica cum eram din fire, dadeam in stanga si indreapta biscuiti. Nedumeriti, copiii ma intrebau daca nu cumva era ziua mea, iar eu zambareata si naiva, raspundeam "Nu, nu azi, dar o sa fie peste 3 zile." Am facut cunostinta cu doamna invatatoare, care era extrem de frumoasa si care ma intreba deja daca o sa invat bine, daca vreau note mari la scoala, in timp ce ma mangaia obsesiv pe crestet. Cata presiune...of! Priveam fascinata clasa care era extrem de colorata, cu multe tablouri si de-abia asteptam sa scriu la tabla (ca sa vezi!). Apoi am plecat extrem de mandra ca am inceput scoala."
Alina, profesoara la liceu: Prima zi de scoala, primii fiori.Eu imi amintesc cum tremuram de emotie cu florile in mana. Colegi noi, atmosfera noua, totul parea inedit.Parca totul a trecut asa de repede, emotivitatatii de odinioara i-a expirat termenul de valabilitate, generatiile actuale cu creiere un pic spalate si indoctrinate de "modernism" stau sub amprenta ferocitatii. Chiar astazi ii auzeam cum povesteau despre jocuri, telefoane, ceva insignifiant. Unde mai este copilaria aceea idilica, singura vesela si nevinovata?Poate azi e doar o fantasma...
Andreea:Nu-mi mai aduc aminte foarte multe lucruri, insa stiu clar ca eram teribil de emotionata. Imaginile care imi vin in minte sunt cele legate de curtea scolii cu mamicile cu buchete de flori in mana si freamatul celor care aveau sa paseasca pentru prima data in clase. Stiu ca am foat foarte speriata cand am ramas singura cu colegii si invatatorea, iar mama mi-a spus ca nu pote sa intre cu mine in clasa. Totusi am fost mandra de faptul ca eram printre putinele care nu au inceput sa planga dupa ce s-au vazut singure, in mijlocul unor necunoscuti.
Ce isi mai amintesc parintii nostri
Viorica: Eram foarte emotionata, abia asteptam sa ma imbrac cu uniforma cea noua si sa-mi pun in spinare ghiozdanul din carton. Am mers cu mama de mana la scoala care mi se parea imensa. Careul mi-a ramas intiparit in mine, si de foarte multe ori revad holul pe care am mers spre sala de clasa prima data, de mana cu o colega. Multa vreme am considerat invatatoarea ca fiind un fel de divinitate, care nu avea aceleasi preocupari ca si noi, ci unele mult mai elevate. Avea un fel de a se impune, o eleganta si o sobrietate a ei, chiar si atunci cand facea lucruri marunte cum ar fi faptul ca-si incalzea covrigii pe sobita din fonta care incalzea clasa. Invatatoarea era foarte tanara pe vremea aceea. Acum este batrana, are si nepoti si de multe ori cand ne intalnim pe strada stam de vorba sau o conduc la brat cativa pasi. Emotii, flori, mama care ma tinea de mana, bucuria lucrurilor noi, mirosul de motorina si o mare curiozitate fata de cea (cel) care statea la catedra, asa definesc eu prima zi de scoala.
Foto: Calificativ.ro
Nu lasa "vantul schimbarii" sa te doboare!
Iata Trailerul oficial al filmului "This is it"! - imagini noi-noute
