8 lucruri pe care nu le-as fi putut face acum mai bine de o suta de ani

In urma cu 100 de ani...

Nu as fi putut sa-mi aleg singura sotul

Si m-as fi trezit intr-o zi in salonul de oaspeti cu un domn cu mustata in furculita, venit sa ma peteasca. Fara indoiala, parintii de atunci ar fi fost nespus de incantati sa-si vada fata la bratul unui "musiu" din inalta societate, cu atat mai mult cu cat acesta ar fi avut suficiente argumente materiale sa-i convinga ca, alaturi de el, voi trai fara griji tot restul vietii. Nu ar fi contat probabil curtea pe care mi-o facea asiduu un prieten din copilarie, care ar fi trecut neobservat fata de asa o "partida". Si asa as fi ajuns sa vad Parisul, pierzand insa libertatea de a ma intalni cu prietenele. As fi mers la teatru si la opera saptamanal, dar nu as fi fost lasata niciodata sa plec de capul meu sa vad lumea.

Nu as fi putut divorta

In momentul in care ipoteticul "musiu" si-ar fi gasit o amanta. Drept razbunare cred ca mi-as fi gasit si eu un amant, asta in caz ca respectivul nu ar fi apelat la "corectie" pentru a-mi arata cine e seful. Si am fi petrecut multi ani "fericiti", cu scandaluri si infidelitati, incercand sa ne ferim copiii de aceeasi soarta, in loc sa ne luam fiecare viata de la capat. Prin urmare multumiri secolului XXI care, pe langa legalizarea divortului, a eradicat (sau cel putin asa speram!) violenta domestica.

Nu as fi putut decide singura cand sa dau nastere unui copil

Pentru ca ar fi decis partenerul in locul meu sau...hazardul (sa ne gandim ca metodele contraceptive erau aproape necunoscute la vremea aceea!) Mai mult ca sigur, odata casatorita la o varsta frageda, primul copil ar fi venit foarte devreme. Asa se face ca mi-as fi petrecut restul vietii proiectandu-mi visele si sperantele in copiii mei.

...si cati copii sa am

De cele mai multe ori barbatii isi doresc sa aiba un urmas de sex masculin, asa ca riscul de a-mi dezamagi sotul ar fi fost mare si as fi continuat probabil sa fac copii pana as fi nascut in cele din urma si un baiat. Asta a fost de altfel si soarta unor femei celebre din istorie, sotii de regi sau de nobili, care au fost lasate pe planul doi in favoarea amantelor, deoarece au avut nesansa sa nasca doar fete. In ziua de astazi fetele pot sa-si pastreze numele dinainte de casatorie, asa ca onoarea familiei este oricum salvata.

Nu as fi putut sa votez

Si nici sa iau decizii importante legate de bunul mers al tarii. M-as fi multumit sa ma intreb de ce numai barbatii detin "adevarul suprem" in ceea ce priveste politica si evolutia societatii, si as fi continuat probabil sa citesc sau sa impletesc la gura sobei, in timp ce ei si-ar fi pierdut dupa-amiezile filozofand prin saloane despre "chestiuni de barbati", cum ar fi sportul, activitatatea de la club, deciziile mai-marilor din stat.

...si nici sa-mi deschid propria afacere

Pentru ca, acum o suta de ani, femeile nu prezentau credibilitate atunci cand venea vorba de tranzactii finaciare. Asa se face ca o femeie mergea la banca impreuna cu sotul, ca sa nu mai spunem ca rezolvarea problemelor adiminstrative tinea tot de el. Prin urmare singura "afacere profitabila" care ar fi putut sa-mi aduca un castig real ar fi fost cresterea si educarea copiilor.

Nu as fi avut un job

Pentru ca principala mea datorie ar fi fost sa am grija de casa si de familie. Partea buna e ca as fi avut timp si pentru alte indeletniciri placute cum ar fi pictura sau muzica (asta in caz ca m-as fi nascut intr-o familie de neam bun). Partea mai putin placuta este ca nu as fi avut independenta finaciara care sa-mi permita sa iau anumite decizii pe cont propriu, cum ar fi o calatorie in jurul lumii de una singura sau sa-mi iau viata de la inceput, alaturi de altcineva.

Nu as fi putut sa-mi proclam independenta

Deoarece, indirect, am fi fost reduse la tacere amintindu-ni-se constat care este statutul nostru. Si mai ales acum 100 de ani nu as fi putut scrie aceste randuri, deoarece nu aveam dreptul de a vota ca sa-mi pot asigura un job care sa-mi asigure independenta finaciara s.a.m.d. Asa ca bucurati-va ca sunteti aici si ganditi-va ca "traim in cea mai buna dintre lumile posibile", ca sa-l citez pe Leibnitz.