Nu conteaza ca ai ajuns deja la maturitate. Pentru mama ta esti tot un copil si asa vei ramane mereu. Sa iti povestesc putin despre relatia mea cu cea care mi-a dat viata. Pentru inceput spun doar ca este una foarte speciala si ca imi doresc sa ramana asa inca mult timp de acum in colo. Mai mult decat o relatie mama-fiica, este una de prietenie. Pot si am putut mereu sa discut cu ea despre absolut orice si cred ca asta este un lucru esential. Abia acum cand stau in fata computerului, imi dau seama cat de greu imi gasesc cuvintele atunci cand vine vorba despre mama. O ador si cred ca asta este cel mai important lucru. Din pacate, nu toata lumea are noroc in aceasta privinta. Navigand pe internet zilele trecute, am gasit o poveste ale carei personaje principale sunt o mama si o fiica, iar intriga este tesuta din ura, emotii negative si incapabilitatea de a ierta. Daca te regasesti in aceste idei, citeste in continuare! Iar daca nu te regasesti, fii convinsa ca vei avea ceva de invatat din exeprienta fetei din povestea noastra!
Povestea suna cam asa…
Ma intrebam despre ce ganditi voi atunci cand vine vorba despre ura si iertare. Eu imi urasc mama. Nu vreau sa o iert, simt ca nu merita lucrul asta, dar stiu ca acest tip de emotii negative nu face bine nimanui. Mama mea a fost mereu extrem de rece si critica, m-a determinat sa devin timida si nesigura pe mine. Atunci cand m-am imbolnavit de bulimie nu a facut nimic pentru a ma ajuta. A insistat sa imi abandonez studiile la varsta de 16 ani pentru a aduce bani in casa, desi nu pot spune ca am fost intocmai o familie saraca. Imi aduc aminte cum toti prietenii mei mergeau la diferite universitati si se descurcau de minune, pe cand eu ma simteam mizerabil schimband constant tot felul de job-uri mizerabile. Lipsa mea de apreciere pentru mine insami s-a accentuat cu timpul si niciodata nu am stiut cum sa-I las pe ceilalti sa se apropie de mine, asa ca sunt destul de singura. In final am incetat sa ma mai urasc, desi nu pot spune ca ma plac prea mult. Pot sa traiesc cu mine insami, dar nu stiu ce pot face cu aceste sentimente negative. Vad cum oamenii care au incredere in ei insisi pot obtine atat de multe lucruri frumoase, iar asta ma face si mai pornita pentru ca mi se pare ca nu ma straduiesc indeajuns de mult. Sunt mereu trista si ma gandesc la viata pe care as fi putut sa o am. Am deja o varsta destul de inaintata, singura si fara copii, iar viitorul nu imi surade.”
Sunt convinsa ca nu e un caz singular, asa ca ne-am gandit sa ii impartasim povestea psihologului Simona Mihai. Iata in continuare sfaturile ei!
Accepta-i pe cei din jurul tau!
“Iertarea e un cuvant asa mare. Eu prefer ‘acceptare’. Daca inveti sa accepti pe cineva asa cum este, atunci poti spune ca ai gasit oarecum calea catre iertare. Cu alte cuvinte, il ierti pe celalalt pentru ceea ce este. Trebuie sa ajungi sa realizezi ca singura persoana asupra careia ai putere deplina esti tu insati. Pe ceilalti trebuie pur si simplu sa ii accepti asa cum sunt. Si daca ii accepti pe ceilalti asa cum sunt, ce mai e de iertat? Poate comportamentul lor urat. Iar asta te intoarce la punctul de “neacceptare”. Daca nu stii sa ii acepti, ti-ai dori sa se comporte altfel decat o fac de fapt. In alte cuvinte ‘eu am dreptate, iar tu gresesti!’.” , explica Simona Mihai.
Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce ti se intampla!
“Asa ca, renunta! Accepta ca mama ta nu este asa cum ti-ai fi dorit tu sa fie. Indiferent de cauza, ea este persoana care si-a dorit sa fie sau poate ca asa a crezut ea ca e bine. Sau poate ca nu a stiut sa fie altfel. Nimic din ceea ce faci nu va schimba asta. Se spune ceva despre parinti: ‘Sa le fie rusine pentru ceea ce mi-au facut atunci cand eram copil. Iar mie, sa-mi fie rusine pentru ceea ce-mi fac acum’. Da, normal ca e rau. Poate ca nici nu ar fi trebuit sa se intample. Si totusi s-a intamplat, dar acum s-a terminat. Esti un om adult si ai deplin control asupra propriei tale vieti. Cel putin ai avea, daca ai reusi sa nu mai arunci vina pentru tot ce ti se intampla, asupra celorlalti! La fel ca si in cazul mamei tale, ceilalti oameni nu sunt vinovati pentru felul in care tu te simti, iar faptul ca tu ai impresia ca sunt responasbili, nu va schimba nimic! Nici macar ura nu va schimba cu nimic situatia! Viata nu este intotdeauna dreapta, dar si astea trebuie sa invatam sa acceptam. Poti continua sa iti urasti mama sau ai putea sa incerci sa te imprietenesti cu tine insati. Ramane la latitudinea ta ce alegi.”
Idei practice
Iata in continuare cateva idei practice din care poate iti va surade ceva.
Prima idee ar fi sa numerotezi lucrurile bune din viata ta. Noteaza-le intr-un caietel in fiecare seara. Si te rog nu-mi spune ca nu ai absolut nimic pentru care sa fii recunoscatoare! Ai un acoperis deasupra capului. Asta e un lucru bun. Ai puterea de a munci, iar asta e o aptitudine de care sunt multi ce nu beneficiaza. Este sanatoasa, iar asta clar e cel mai important lucru din viata unui om! Incearca sa veiz partea buna a veitii tale, iar in final vei ajunge chiar sa crezi in ea cu adevarat!
Incearca sa-i ajuti pe ceilalti. Asta te va ajuta sa nu iti mai indrepti toata atentia asupra propriei tale persoane. Nu esti singura persoana cu probleme. Intinde-le o mana altora si vei vedea cum n-o sa te mai simti singura!
Roaga-te 5 minute in fiecare dimineata. Stabileste-ti un scop pentru fiecare zi in parte si roaga-te pentru el. Rugaciunea intr-adevar iti da putere de a-ti atinge idealurile. Incepi cu lucruri marunte cum ar fi puterea de a scapa de furie, momentul in care te vei putea bucura cu adevarat de viata.
“Iar in final, nu uita ca a trai bine este cea mai buna razbunare!”, spune psihologul.
Masina din prajitura
De ce s-au despartit?
