Terapia singuratatii

Poate o psihoterapie sa raspunda la aceste probleme, poti sa inveti sa nu mai fii singura? Experienta clinica arata ca psihoterapia creeaza posibilitatea de a merge inainte, de a crea relatii, de a te raporta la altii intr-un mod placut. Secretul este simplu - exista motive pentru care esti singura. Pe masura ce iti intelegi singuratatea universul unei persoane se extinde mult. Atat cel interior cat si cel exterior.

Uneori apare sub forma unui divort – o stare de depresie este una importanta. In aceasta stare, apar sentimente puternice – de pierdere, de vinovatie, de regret, de tensiune, de teama de viitor, uneori apar simptoame fizice, etc. In toate acestea exista teama de singuratate, preocuparea pentru viitor. O relatie este o buna modalitate de a nu trai sentimentul de singuratate. Insa acest sentiment de teama de singuratate exista si cand esti intr-o relatie. Dar fiiind intr-o relatie el nu este manifest. Cu alte cuvinte, ai mereu nevoie de asigurarea ca nu vei putea sa fii singura. Momentele in care el nu este langa tine constituie deseori un bun prilej pentru a retrai sentimentul de singuratate. Aici apare sub forma de abandon. Desi stii ca nu este nici un pericol, simti un pericol al singuratatii sub forma de anxietate, angoasa, preocuparea pentru a nu i se intampla ceva, etc. Cand nevoia de a il vedea, auzi, simti este foarte puternica, tot de teama de singuratate este vorba. De ce asta? Este logic sa fie asa – o relatie este in sufletul fiecaruia, este interioara si se stabileste pe baza a ceea ce reprezinta unul pentru celalalt. Cand ceea ce reprezinta unul pentru celalalt nu este suficient si pare sa fie nevoie de un act fizic al prezentei atunci logica ne spune ca nu este suficient ceea ce se intampla in interiorul tau pentru a te asigura ca relatia este in ordine, ca esti intr-o relatie cu el.

In aceasta situatie nu ne ramane decat sa analizam lucrurile care se intampla in sufletul fiecaruia iar clinica ne conduce cu usurinta la situatii vechi de abandon, absenta a persoanelor apropiate si putem cu usurinta vedea ca este o situatie care nu se refera numai la prezent si nu se refera numai la aceasta persoana. Aceasta singuratate o putem gasi si la cupluri vechi care au incercat sa traiasca aceasta singurate impreuna fara sa reuseasca sa ajunga unul la celalalt prin ceea ce simt ci doar prin ceea ce vad, aud, reismt concret. Trecerea de pe planul concretului in cel al afectivului, al reprezentarii celuilalt sub forma de obiect este un proces specific copilariei. Copilul foarte mic pentru a putea supravietui are nevoie de o mama reala care sa fie o mare parte din timp cu el. Copilul pe masura ce creste simte si stie ca are o mama si un tata si nu mai are nevoie de prezenta lor efectiva reusind sa mearga la gradinita, sa isi petreaca o parte din timp cu alte persoane. Cand un eveniment este asociat cu posibilitatea de pierderea a acestor relatii atunci se produce o intoarcere si apare teama de abandon, preocuparea pentru absenta.

A invata sa fii singura intr-un cuplu este important. A invata sa fii cu cineva intr-un cuplu este important. Cand una din stari este absenta putem vorbi despre o problema ce tine de terapia singuratatii.

Prima regula: Singuratea este o stare interioara care nu depinde decat secundar de existenta in jurul tau a altor persoane. Singuratatea se simte, este interioara si uneori continuta de ceilalti dar de cele mai multe ori activa in planul interior. Nu conteaza daca esti sau nu intr-o relatie ci conteaza cum te simti: singura sau cu celalalt in relatie. Despre aceasta singuratate va invit sa vorbim si sa o analizam impreuna. Astept intrebarile voastre referitoare la acest subiect.

Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]