Tehnici uitate revin in actualitate

Daca privim harta astrala a acestora se poate observa de unde provin aceste deosebiri. Cei din vechime au observat si ei acest lucru si au impartit fiecare semn zodiacal in 3. Fiecare sectiune are 10 grade numite decani si fiecare sectiune au impartit-o in 4 secvente a cate 2,5 grade numti duazi.

Toate aceste segmente de 10, respectiv 2,5 grade, intrunesc calitati pozitive (masculine) si, in aceeasi masura, negative (feminine). De fapt, este o alta metoda de a imparti semnele zodiacului si a determina stapanul fiecaruia, folosind principiul triplicitatii.

Tehnica Revolutiei Solare

Originea decanilor se gaseste in mecanismul primelor calendare: menirea lor era sociala pe de o parte si religioasa, pe de alta, de a conserva, asemeni unui atlas modern, si de a intelege mecanica cereasca, mai precis pozitia stelelor si a constelatiilor in trecerea lor pe firmament, zi de zi. De fapt, anticii notau rasaritul si apusul unei stele sau a unui grup de stele pentru a marca intr-un fel sau altul si viata comunitatii, dar si cea personala. Considerau ca astri pot spori sau diminua forta fizica si dadeau adancime mintii, de aceea decanii erau asociati zeilor. Mai tarziu cand a aparut astrologia, decanii si-au pastrat pozitia si au fost folositi o lunga perioada de timp in interpretarea astrologica. Cu timpul insa importanta lor a diminuat. Daca la inceputuri reprezentau cea mai importanta diviziune a cerului si erau asociati cu esenta astrala si folositi pentru a determina cel mai bun moment pentru  confectionarea talismanelor magice (in Picatrix, de exemplu), in astrologie puterea lor a palit ei vorbind doar despre mici demnitati, jucand un rol special doar in astrologia medicala.

Inainte ca grecii sa descopere astrologia si sa interpreteze horoscoape, in primele secole de dinainte de Hristos, traditia babiloniana si egipteana vorbeste despre astrologie in sens de prevestire, de auguri, nicidecum exclusiv despre zodiac. De felul cum constelatiile traversau cerul, in miscarea lor de la est la vest (numit prima miscare in astrologie), incepand cu rasaritul, cu apogeul si apoi apusul, au stiut care cum sa delimiteze anotimpurile si, ce este mai important, sa stabileasca durata lor.  

Primii care au apelat la ajutorul decanilor au fost egiptenii care au asociat contabilizat 36 de constelatii ( le-au identificat pe bolta cereasca), si au construit apoi un calendar care nu avea nicio legatura cu astrologia sau cu zodiacul. Pentru a folosi acest calendar, ei si-au propus sa noteze zilnic, pe o perioada de 10 zile (decadala), pozitia stelelor care rasareau odata cu Soarele. Dupa 10 zile, incepea o alta perioada decadala cu aceleasi notificari. Aici este de precizat ca aceste observatii nu au reglat pozitia decanilor in semnele zodiacale. Ei au dat acestui calendar un sens strict geometric (cercul) pentru ca aveau 36 de perioade decadale (decani) a cate 10 grade fiecare.

Tehnica Arcului solar

Acest calendar a aparut pentru prima oara in timpul celei de-a 10-a Dinastii, cu 2100 de ani inainte de nasterea lui Iisus, dupa cum se afirma intr-un inscris de pe un sarcofag. Secventa sau evidenta astrala a inceput de la steaua Sirius care era venerata de preotii egipteni si nu numai, si fiecare decan cuprindea o constelatie care corespundea unei anume divinitati. Acest tip de masurare a timpului, de la rasarit la apus, marca orele si implicit grupele de cate 10 zile care se regaseau in calendarul egiptean.

Calendarul era format dintr-un numar de 36 de decani ( 36 x 10 = 360) la care se adaugau 5 zile si sa ajunga astfel la 365 de zile cate avea anul solar. Motivul nepotrivirii calendarului decanal cu anul solar era tocmai modul de masurare a timpului de catre antici. Anul vechi egiptean era cu 6 ore mai scurt si in timp, prin cumulare, a dus la aceasta discrepanta vizibila intre anul solar si calendarul propriu-zis. La 40 de ani, de exemplu, eroarea ajungea la 10 zile (in 10 ani se strangeau 60 de ore, in 40 de ani se ajungea deja la 240 ore : 10 = 24 ore adica 1 zi). Compararea dintre calendarul decadal de pe sarcofagul lui Seti I, faraon dintr-o dinastie tarzie, si calendarul de pe sarcofagul din Dinastia a 10-a, a demosntrat aceasta diferenta. Intrucat anul era de 365 de zile, foarte repede acest calendar a cazut.

Decanii in studiul astrologiei

Cand astrologii eleni au inceput sa sintetizeze traditia in domeniu si sa valorizeze sistematic tot ceea ce era noutate in astrologie, zeificarea cerului a palit in favoarea zodiacului si sistemul decanilor a fost preluat. Imediat ei au devenit parte a astrologiei si fiecare semn a fost impartit trei decani a cate 10 grade fiecare. Tot acum, decanii aveau sa fie micile vedete ale zodiacului si investiti cu puterile divine ale stelelor. Anticii nu sunt singurii care au atribuit puteri planetelor, prin aceasta investire se simteau datori sa fie recunoscatori si celei mai mici stelute pentru ceea ce faceau.