Stresul ne indeparteaza de noi?

Stresul este deja un subiect extra-fumat de toate publicatiile: toate stim ca ne afecteaza in mod decisiv si ca "scoate untul din noi" pana ne lasa fara strop de entuziasm si putere de a ne bucura. Cu mici sau mari interventii, il gestionam cat de cat si revenim la start, de unde o luam de la capat. Dar cum ne influenteaza pe noi ca persoane, lasand la o parte relatiile cu ceilalti? Constientizam aceste schimbari? Ne afecteaza viata sau relatia cu noi insine?

Uneori da, dar ignoram complet, pentru ca ne punem pe ultimul loc in ordinea prioritatilor. Din pacate, multe femei fac asa si constata prea tarziu "deteriorarea" propriei persoane. Nici nu trebuie sa le mai intreb pe o mare parte dintre cunostintele mele, se vede cu ochiul liber, este pur observational: to-do-urile zilnice le depasesc, iar ele nu mai stiu sa se asculte sau, zic ele, nu au timp... Una dintre ele chiar imi spunea odata ca pentru ea sotul si copilul sunt prioritari, "si ce daca nu mai am timp sa ma epilez sau sa ma duc la coafor, aman pana imi voi gasi un loc in programul extrem de aglomerat", alta spunea "nici nu mai apuc sa gandesc prea mult, in ziua de azi acest lucru e un lux , adica sa gandesti pentru tine; inainte mai aveam momente de reflectie personala, macar in masina cand conduceam sau seara cand ma bagam in pat; acum telefonele suna non-stop cand sunt in masina, iar seara "cad lata" si nu mai apuc sa ma mai gandesc la nimic, nu neaparat la mine; in contextul actual al crizei... de timp, si al nivelului de stres am impresia ca uitam sa mai fim oameni, am vaga senzatie ca la un moment dat nu ne vom mai regasi identitatea".

Pareri impartite exista insa: "uneori este bine sa avem un nivel mai crescut de stres, pentru ca ne stimuleaza sa mergem mai departe si ne ajuta sa demonstram ca putem mai mult decat putem duce. Cel putin asa credeam si aveam senzatia in primii mei ani de munca, ulterior insa m-am ales nu cu altceva decat cu o anemie severa, care m-a tinut tintita la pat in spital timp de aproape trei saptamani, pentru ca uitam sa beau, sa mananc (sau mai bine zis sa beau si sa mananc ce trebuie), uneori sa dorm; numai in astfel de momente iti dai seama cat de mult te afecteaza in planul privat al vietii; nu stiu daca va vine sa credeti sau nu, dar am avut nevoie de spitalizare pentru a medita la lucrurile marunte ale vietii si stau si ma intreb in ce lume traim? Cred ca intr-o lume in care nu numai ca o sa ne instrainam unii de ceilalti, ci noi de noi insine", imi spune o fosta colega de facultate, actualmente angajata pe un post de audit, masteranda si proaspata studenta a unei noi facultati.

Am vorbit cu Cristina Calarasanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie despre tranformarile pe care le isca stresul in raport cu propriile noastre persoane. Reactionam?

Look-ul - un aspect inexistent

Da, din pacate reactionam destul de negativ atunci cand sunte dominate de stres, totul pornind din incapacitatea de a se descurca cu acesta, spune psiholgul. Si este normal sa apara reactii negative ale tale la propria-ti persoana, cel mai evident fiind aspectul fizic: "scade interesul pentru ingrijirea corporala si pentru tot ce inseamna estetic: imbracaminte, accesorii, machiaj, etc, pentru ca nu mai exista resurse indreptate spre acest scop", imi spune Cristina.

Timpul limitat si senzatia ca esti presata de timp continuu, desi aceasta este o senzatie subiectiva, relativa, spune specialistul (pentru ca timpul e acelasi, tu il resimti ca fiind intr-o cursa continua), indeparteaza atentia si concentrarea de la astfel de aspecte estetice, tot timpul fiind alocat sursei de stres; de ex: daca munca creste nivelul de stres, nu vei mai vedea in fata ochilor decat munca.

Interiorul contureaza exteriorul

Normal ca se produc reactii importante si presiuni interioare extrem de puternice, care transpar la suprafata corpului si sunt extrem de evidente. Pe langa neglijenta exterioara din punct de vedere al ingrijirii corporale si al construirii unui aspect fizic agreabil prin toate produsele specifice, exista "conflicte" de ordin psihologic care dau nastere unor reactii, grimase si comportamente dificile si nu tocmai placute.

Astfel, o persoana stresata va avea expresia unui om obosit, trist, impasibil, depresiv, iar gesturile vor fi pe masura: tacere, grimase serioase, triste, plans facil.

Izolare - traire in si pentru sursa de stres

Nu este vorba de o viata intr-o cochilie ascunsa, intr-un univers propriu, desi poate fi interpretat si in acest sens, ci este vorba de trairea in si pentru un singur lucru: sursa de stres. Atentia este acaparata de aceasta sursa, care scurge de energie si disponibilitate persoana respectiva.

De cele mai multe ori este trist faptul ca multe persoane nu isi dau seama de aceasta problema, ba chiar negand-o, de aceea psihologul indeamna ca prim pas identificarea sursei de stres si abia apoi "jonglarea" cu ea si actiunile viitoare terapeutice.

O astfel de persoana are "o disponibilitate scazuta pentru a interactiona, a socializa, intreaga concentrare fiind captata de ceea ce i se intampla," spune Cristina. Ea isi doreste sa iasa din aceasta stare, tanjeste dupa un look spectaculos, dupa intalniri, distractii, dar nu are puterea de a actiona in acest sens. Exista un conflict intre dorinta si actiune.

O viata intoarsa pe dos intr-o singura persoana

Toate aspectele vietii sunt date peste cap odata cu stresul instalat in viata ta, spune psihologul, si le resimti in propria persoana si capacitate de a gestiona situatii: "se constata o scadere a resurselor pe toate palierele vietii: personal, profesional, social, si de aici si problemele".

Boala - rezultat al vulnerabilitatii

Exista o stransa legatura intre corp si psihic, iar atunci cand se produce un dezechilibru in aceasta legatura care ar trebui sa fie armonioasa, nici consecintele nu intarzie sa apara: "vulnerabilitatea 'lasa loc' instalarii diferitelor boli: diabet, anemie, cancer, etc.," spune psihologul.

Solutiile pentru astfel de probleme sau pasii pe care trebuie sa ii urmam in redescoperirea armoniei din viata noastra sunt explicate de Cristina Clarasanu in articolul Cum "localizam" stresul si ce facem cu el, unde descoperi idei si solutii practice pentru a te descotorosi de "raul" din viata ta.

Insa nu uita:

- ca trebuie intotdeauna sa folosesti introspectia ca pe una dintre armele cele mai puternice: intreaba-te si localizeaza care este sursa de stres din viata ta si apoi ia decizii;
- Incearca sa intelegi care sunt motivele pentru care acest stres a aparut in viata ta, de ce in acea parte a vietii tale si in acel domeniu, pentru a nu te mai "lovi" niciodata de astfel de situatii, adica pentru a le evita;
- diversifica-ti viata prin tot felul de activitati incitante si distractive;
- socializeaza pentru ca de cele mai multe ori descoperim in alte persoane povesti si situatii atat de similare cu ale noastre;
- si nu in ultimul rand, ba chiar in primul as spune, pune-te intotdeauna pe primul loc, ai voie sa fii egoista, asa nu vei mai rata micile placeri care te vor face mai puternica in fata stresului.

O poti cunoaste pe Cristina Calarasanu accesand blogul ei de pe Feminis, intitulat "Aventuri in tara piticilor". Daca ai intrebari legate de aventurile copilului tau sau esti curioasa sa afli care sunt transformarile psihologice prin care trece piticul tau, nu ezita sa o intrebi.

Pe tine te-a schimbat in vreun fel stresul?