Ai curaj sa fii tu insuti?

Feminis.ro va propune un interviu in exclusivitate cu cel care pornind de la experienta personala si de la descoperirile facute in viata de zi cu zi, ofera cateva repere pentru a explora zonele cele mai ascunse ale personalitatii noastre. Salome considera ca avand curajul de a fi noi insine putem invata sa depasim infrangerile, violentele, suferinta- pentru ca doar asa avem sanse sa fim fericiti.

Ce este mai exact curajul de a fi tu insuti?

Curajul de a fi tu insuti este o atitudine interioara care nu inseamna a face actiuni eroice ci a respecta patru lucruri capitale in viata ta.

Sa inveti sa te iubesti. Nu este vorba de o iubire narcisista ci de respect, bunavointa. A invata sa te respecti,  inseamna in primul rand sa ai curajul sa spui NU atunci cand cererea celuilat nu corespunde cu dorinta ta. Multe femei nu indraznesc sa spuna nu pentru ca le este frica sa fie respinse sau sa raneasca pe celalalt.

Sa nu te lasi definit de ceilalti. De exemplu, daca iti spun sa te tunzi, sau sa-ti pui fusta in loc de pantaloni, sau sa slabesti, si orice altceva, tu nu trebuie sa te lasi definita de mine si sa accepti cererile mele.

Sa stii sa te responsabilizezi. Daca eu sunt gelos, trebuie sa fie foarte clar faptul ca eu sunt responsabil de gelozia mea, nu tu! De exemplu, daca vreau sa fac dragoste in seara asta cu tine, iar tu nu ai aceasta dorinta, eu sunt responsabil de frustrarea mea, nu tu.

Sa fim fideli noi insine. Cuplul este intalnirea dintre doua fidelitati. Fidelitatea catre tine insusi si  fidelitatea catre celalat. Cand cele doua fidelitati se respecta, putem sa stam impreuna 50 de ani. Daca intr-un anumit moment al existentei noastre descoperim insa ca eu nu-mi mai sunt fidel mie insami se produce un conflict si atunci ma intreb: iti raman fidel tie, dar nu-mi mai sunt fidel mie, ori aleg sa ma respect si atunci imi sunt fidel mie insami si parasesc relatia care imi produce acest conflict.

Acceptand faptul ca ne asumam acest angajament -de a fi noi insine- ce facem cu ceea ce gasim in noi? Nu poate duce la frustrari si mai mari si cum sa ne acceptam asa cum suntem?

Nu. Daca sunt de acord cu mine insami, un acord intre ceea ce gandesc si ceea ce spun, intre ceea cea resimt si ceea ce fac, atunci eu nu mai sunt in conflict cu mine. Majoritatea timpului suntem in conflict cu noi pentru ca nu avem curajul sa le spunem celorlati sentimentele reale. O sa dau un exempul. M-ai iubit. Intr-o zi descoperi ca nu ma mai iubesti. Descoperi afectiune, admiratie, respect in relatia cu mine, dar nu mai gasesti  iubirea. Daca ramai cu mine intri in conflict cu tine. Acolo sunt mizele, de multe ori credem ca suntem in conflict cu celalalt, dar conflictul real este in interiorul nostru. Atunci este mai bine sa ma definesc clar.

Nu este riscant sa fim noi insine in contextul in care multe dintre normele sociale acceptate cer tocmai reprimarea sentimentelor si trairilor reale pentru buna convietuire intre semeni?  De exemplu daca nu-ti place un coleg de serviciu, nu este mai usor sa joci un rol -acela de coleg, sa comunici atat cat iti cere acest rol, decat sa fi tu insuti si sa te porti conform sentimentelor pe care le ai?

Asta este greseala. Credem ca este mai usor sa mimam. Este mai bine doar la suprafata. Dar sa ne imaginam ca lucram impreuna. Ma simt agresata de tine, dar nu iti spun ca atuitidinea ta ma deranjeaza. Ma cenzurez si fac un herepes, o infectie vaginala, sau o iritatie.

Ascultam de aceste norme sociale, dar corpul nostru, care ne este cel mai bun prieten, ne bate pe umar si ne spune: Nu te mai respecti!!

Eu am 74 de ani. Utati-va la femeile din generatia mea. Ele nu s-au respectat si iata pretul pe care il platesc acum. Au 30 sau 40 de kilogramein plus, cancere, varice, tot felul de boli. Aceste femei si-au maltratat corpul. Este semnul cel mai important atunci cand nu ne mai respectam si alegem sa jucam roluri sociale impuse de anumite norme. Credem ca am rezolvat problema dar este doar de suprafata. Este un pret foarte scump pe care il platim si asta doar pentru ca ne cenzuram, refuzam sa fim noi insine.

Referitor la exemplul pe care l-ati dat. Daca lucram impreuna pot sa spun: Sunt obligat sa lucrez cu tine, nu am alt job, dar deocamdata eu nu am sentimente pozitive pentru tine, si stiu ca nici tu nu ai sentimente pozitive pentru mine. Pentru ca de obicei este  o oglinda si este mult mai bine sa comunici ceea ce simti decat sa-ti reprimi sentimentele. Aricii, daca se apropie prea tare, se inteapa, trebuie sa se gaseasca distanta cea mai buna.

Care sunt riscurile atunci cand exploram zonele de umbra ale personalitatii noastre, capcanele si neintelegerile din relatia cu sine si cu ceilalti?

Nu. Nu sunt riscuri. Toti avem patologii, zone intunecate ale personalitatii, insa este mult mai important sa le cunoastem pentru ca oricum acestea se vor trezi. Este important pentru mine sa-mi cunosc mai bine zonele de umbra pentru ca doar asa nu o sa mai intru in conflict cu mine si am mai multe sanse sa fiu fericit.

Ce facem cu ceilalti? Cum sa-i facem sa ne inteleaga cand alegem schimbarea asta?

Ar trebui sa invatam inca de copii ca nu poti sa-ti comanzi sentimentele. Nu poti sa dai comanda sa te iubesc daca eu nu am aceste sentimente. Dar mai bine o sa raspund la aceasta intrebare printr-un exemplu.  Inagineaza-ti ca traim impreuna de 30 de ani. Tu te hotarasti sa faci o schimbare in viata ta. Atunci, eu ma intreb, daca vreau sa traiesc cu aceasta noua femeie. Este normal sa-mi pun aceasta intrebare pentru ca eu nu te-am ales asa cum ai devenit ci am ales femeia care erai. In aceasta situatie am doua posibilitati. Fie dupa schimbarea care a survenit relatia noastra o sa se sfarseasca, fie o sa reinventam alta relatie, cu femeia care ai devenit si barbatul care sunt si care ar trebui sa se schimbe astfel incat sa raspunda pozitiv mesajelor trimise de femeia care tu ai devenit.

Daca eu te parasesc pentru ca ai devenit alta femei, inseama ca relatia noastra era oricum bolnava. Daca nu, o sa ma schimb, o sa fac tot ce trebuie pentru a continua relatia noastra, dar pentru asta trebuie sa ma cunosc, sa fiu eu, iar alegerea sa-mi aprartina, pentru a nu intra in conflict cu mine, si apoi cu celalalt.

O sa va spun ce spunea bunica: "Este foarte greu sa cauti adevarul, pentru ca uneori chiar il gasesti", dar atunci cand adevarul iese la iveala, nu trebuie sa te mai temi de alegerile pe care le faci, pentru ca acelea nu o sa te afecteze nici pe tine, si nici pe celalalt. Sunt alegeri reale, singura cale spre fericire. Daca l-ai mintii nu ar fi mai fericit.

Cu experienta de zeci de ani in studiul relatiilor umane aveti un raspuns la intrebarea: Cat de falsi suntem?

Nu vreau sa fac generalizari intre oameni, sau intre barbati si femei. Ceea ce stiu insa este ca ne mintim foarte mult. Daca sunt casatorit, si am o relatie cu alta femei si dupa cinci ani sotia imi spune: Sunt cinci ani de cand ma minti. Acest exemplu clasic nu demonstreaza altceva decat  faptul ca sotul infidel nu este singurul care minte. Sotia a ales sa fie mintita in tot acest timp, pentru ca a vazut firele de par de alta culoare, a simtit mirosul unui parfum, pe care ea nu il foloseste, a vazut ca nu mai fac dragoste la fel de des.  Sunt foarte multe semne care au alertat-o insa nu a vrut sa le vada. Si barbatilor si femeilor le place sa se minta in egala masura.

S-a spus despre dumneavoastra ca sunteti un "profet social" cum ar arata lumea in contextul in care toti oamenii ar avea curajul de a fi ei insisi?

Este o utopie. Insa daca ar fi mai multi barbati si femei care ar avea curajul de a fi ei insisi ar exisa mai putine boli, mai putina violenta, ar exista mai multe persoane fericite.

Daca am avea curajul de a fi noi insine ar exista mai putina violenta. In Franta o femeie este omorata de sotul sau la fiecare doua zile. In Anglia la fiecare doua zile o mama isi omoara bebelusul. In SUA, la fiecare doua ore o femeie este violata. Este foarte multa violenta in acest sistem fals de relationare in care noi traim. Eu ma bat pentru a se preda comunicarea relationala la scoala. Sa avem relatii mai bune.

Este arta de a comunica relational cea mai importanta componenta a reusitei personale?

Trebuie sa stim mai intai ceea ce inseamna pentru noi reusita personala. Trebuie sa fim sinceri cu noi. Daca satisfacem aceste necesitati de cunoastere, vom sti care ne sunt telurile, si totodata, vom sti sa gestionam acete dorinte.

Reusita are multe mize, profesionala, sociala, familiala. Doar cunoscandu-te, avand curajul sa-ti accepti dorintele, stiind sa ceri, sa primesti, sa refuzi, poti sa aduci concordanta intre mai multe planuri de dezvoltare personala si sa-ti maximizezi sansele de reusita si de a fi fericit cu adevarat.

Am publicat zeci de carti, am cinci copii, insa pot sa afirm ca cea mai mare reusita a mea este ca am plantat 18.000 de copaci.  Cred ca am facut un cadou frumos Pamantului. O planetea pe care o maltratam atat de mult astazi. De ce am dat acest exemplu, pentru ca doar cand te accepti asa cum esti, cand ai curaj sa fi in primul rand sincer cu tine, si apoi si cu ceilalti poti sa speri la reusita.

Parintii nostri au trait in comunism, socializarea noastra primara s-a produs tot in comunism sau au existat astfel de influente. Comunismul ne-a invatat sa ne reprimam, sa ne cenzuram foarte mult. Se sesizeaza cumva faptul ca suntem mai rigizi atunci cand vine vorba de a iesi din aceasta cenzura. Le e mai greu romanilor sa fie ei insisi?

Romania a avut o conditionare comunist-sovietica. Eu, in  Franta, am avut o condititonare capitalist- liberala. Fiecare societate contine constangeri. De exemplu, eu am avut o educatie religioasa. Cand eram copil, si greseam, mama imi spunea ca il fac sa planga pe micul Iisus, sau daca faci dragoste inainte sa fii casatorit o sa ajungi in iad. In toate culturile exista o conditionare, exista o conditionare socio-culturala si una  familiara.

Este destinul nostru uman ca atunci cand suntem copii sa  fim conditionati. Atunci cand suntem adulti suntem capabili sa facem  propriile alegeri. Nu mai conteaza constangerile. Cand esti matur ai puterea sa alegi si implicit sa fi tu insuti.