Navigand ca de obicei pe internet am descoperit acest site. Mi-a atras atentia si iata-ma aici... Rutina de zi cu zi, plictiseala care ma domina (cel putin la ora aceasta) si atmosfera "inchisa" (ma simt prizoniera in casa) m-au indemant sa scriu aceste randuri.
Nu stiu de ce este asa de greu sa duci o viata plina de entuziasim, de ce trebuie sa dau cap in cap cu plictiseala zi de zi. Ce e drept in ultimul timp nu am avut o viata sociala prea activa, am stat mai mult in casa si asta mi-a daunat intr-o mica-mare masura. Poate in mod inconstient resimt stresul datorita faptului ca urmeaza sa dau Bac-ul si apoi Admiterea la Facultate.
Totusi, cred ca activitatea mea sociala aproape inexistenta in ultima vreme se datoreaza in cea mai mare parte conjuncturii familiale... E greu sa ai o viata normala atunci cand exista certuri si probleme la tot pasul, dar cred ca si eu m-am complacut in aceasta situatie, m-am dat batuta si n-am mai luptat pentru "fericirea mea" de zi cu zi, am preferat sa tin in brate "plictiseala" (poate pentru ca e mai comod) decat sa ies in oras, sa ma distrez (ceea ce ar fi normal.. avand in vedere ca am doar 19 ani).
Acum, ca a sosit asteptata vacanta de iarna sper sa am parte de "actiune", sa-mi regasesc jovialitatea de alta data, sa ma reintorc la zilele cand ieseam mereu din casa, cand ma distram, cand aveam pe cineva special langa mine!
Cum ne dam seama ca iubim / am iubit cu adevarat?
