Singuratatea alegerii

Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa decid, nu stiu cu cine sa raman, sunt cateva din frazele pe care ne surprindem spunandu-le sau gandindu-le.

Sa plecam de la cateva exemple in care sper sa se regaseasca mai toata lumea:

- Nu stiu daca sa imi schimb locul de munca;

- Nu stiu daca sa merg in vacanta in Africa sau in Asia.

Fiecare din situatiile de mai sus presupune o alegere. Ce fac cele mai multe persoane in situatii, incercand sa rezolve aceasta dilema de decizie. Se intreaba ce e mai bine pentru ele, intreaba care e varianta optima. Ori ce inseamna aceasta abordare – ca se pleaca de la o anumita premisa – ca exista un raspuns corect ce exista inainte de toate. Adica daca iti schimbi sau nu locul de munca exista o rezolvare corecta, iar celelalte sunt incorecte.

Acestea nu sunt alegeri, ci rezolvari de probleme, este ca si cum ai sta in fata unui caiet de matematica, cu o problema de geometrie in fata si incerci sa gasesti solutia corecta. O modalitate pseudo-psihologica de rezolvare este crearea unei liste de avantaje si de dezavantaje cea ce are avantajul ca te gandesti serios la problema ta si dezavantajul de a nu gasi solutia. Iar faptul ca nu gasesti solutia este evident – in cazul problemelor de geometrie exista intr-adevar un raspuns corect, demonstrabil. Daca nu-l gasesti tu, te poti uita la rubrica de solutii si sa vezi acolo cum se rezolva. Sau poti intreba pe altcineva care cunoaste mai multa matematica.

Dar aceste probleme sunt de alta natura, sunt complet diferite – ele tin doar de tine, ele sunt in puterea ta. Ideea de alegere presupune capacitatea de a face o optiune si de asumare a consecintelor alegerii respective. Ori aceasta capacitate este una mai curand interioara, afectiva si nu are legatura cu gandirea, logica ci cu ceea ce simti.

De ce pana la urma sa nu-ti asumi decizia si sa o ascunzi in spatele unei solutii optime, ideale, minunate? De ce sa nu alegi pur si simplu? Raspunsul este destul de simplu – pentru ca in spatele acestei problema intotdeauna exista un subiect mult mai dificil, ceva de evitat. Sa vedem un exemplu simplu – vrei sa iti schimbi locul de munca sau nu? Faptul ca exista o anumita preocupare pentru seful tau pare ceva in treacat dar adaugi ca stii ca s-ar supara daca tu ai pleca. La prima vedere pare un amanunt dar exista o anumita relatie cu el, o relatie dubla, ascunsa, interzisa. De aici ajungem destul de repede la cum este el important si apare cu usurinta o problema cu partenerul.

Sa eziti in a alege un loc de munca sau altul e ceva simplu, la indemana. Sa accepti ca in relatia cu seful tau actual este o incarcatura si o tensiune pare ceva mai complicat pentru ca pleci de la premisa ca nu ai putea sa simti asa ceva. Probabil ca odata rezolvata aceasta tensiune ar fi foarte clara si optiunea pentru un loc de munca sau altul. Nu mai mentionez restul – faptul ca exista un partener cu care exista anumite dificultati, etc. iar aceste dificultati au facut posibile relatia complicata cu seful. De aici lucrurile decurg din una in alta.