Scrisoare pentru Mos Craciun

Iti scriu pentru ca, oricate dovezi si marturii am primit care atestau inexistenta ta, eu ma incapatanez sa cred ca tu existi. E adevarat ca nu cred neaparat ca porti costumul ala rosu si fistichiu si ca poti sa incapi pe hornurile caselor (am verificat cand eram mica, hornul de la casa mea e foarte mic, de-abia ar incapea o pisica pe-acolo, maximum un caine de talie medie usor subnutrit. Tu sigur n-ai incapea, cu burtica ta). Nici nu prea cred ca functionezi asa cum spune lumea: ca ai o singura zi din an cand le faci mici sau mari bucurii celor care cred in tine. Stiu ca tu crezi in ideea ca toti ar trebui sa le facem mici bucurii cat de des putem celor care ne sustin, au incredere in noi si ne iubesc.

Si sunt multe lucruri legate de tine pe care cred ca noi le-am denaturat. Din ce mi-a trecut mie pe la urechi, gura lumii zice ca toate astea s-ar fi intamplat din motive legate de marketing, dar nu ma pune sa-ti explic, e foarte subtil si alambicat. Ideea principala e ca eu cred foarte tare in tine (si mai sunt cativa ca mine, sa stii), dar nu sunt de acord cu toate imaginile si atributele de brand pe care ti le-au asociat.

As vrea sa-ti atrag atentia legat de ceva foarte important. Probabil ai citit si tu sau ai vazut la TV, e criza. Insa nu despre mult trambitata criza financiara vreau eu sa-ti scriu. M-am gandit foarte bine si am ajuns la concluzia ca si tu esti intr-o criza. De fapt, nu stiu daca esti tu intr-o criza de credibilitate sau am luat-o noi razna. O sa-ti spun cum am observat eu ca se manifesta toata tarasenia si sper sa poti sa faci ceva, ca sa iesim cat mai repede din ea, spre binele tuturor.

In primul rand, cand eram mica, parintii mei imi spuneau ca, daca vreau sa vina Mos Craciun si la mine, trebuie sa fiu cuminte, draguta si buna cu toata lumea tot anul. Asta e evident imposibil, asa ca ma straduiam macar de la 1 decembrie incolo. Acum aproape toti se poarta de parca directivele tale s-ar fi schimbat cu 180 de grade. Tot anul, dar mai ales dupa 1 decembrie. Banuiesc ca ai vazut si tu, pe strada e un haos total: mai toata lumea e mereu nervoasa si meschina, unii claxoneaza ca bezmeticii, si cand nu le mai ajunge claxonul, deschid geamurile, bombanesc, boscorodesc si injura mai ceva ca miticii birjari.

Apoi, e drept ca, realist vorbind, tu nu poti face cadouri pentru 6 miliarde si ceva de oameni, asa ca e bine sa punem umarul sa te mai ajutam si noi si sa mai cumparam una-alta de pus sub brad. Totusi, chiar daca nu mai esti nici tu tanar si asa de in putere, nu cred ca-ti trebuie chiar atat de mult ajutor... Pare ca placerea de a oferi un mic cadou de Craciun s-a transformat intr-o psihoza a cumparaturilor, in care toata lumea misuna incontinuu robotizata printre rafturi, umpland mecanic cos dupa cos, pana cand, ametiti si extenuati, uitam de ce si pentru ce am venit si care e spiritul de la care a pornit scenografia asta imensa.

Nu mai spun ca semnificatia religioasa a Craciunului e un mister pentru multi...

Si as mai avea multe exemple, insa n-are rost sa insist, tu esti perspicace si precis ai inteles ca e de-a-ndoaselea ceva. Sper sa poti sa gasesti o solutie ca sa ne putem bucura cu totii mai mult si mai adevarat de Craciun. Si daca te intrebi ce-mi doresc eu de la Mosul, e simplu: vreau doar sa simt ca e Craciun.