Lectii de viata de la Edith Piaf

"O fetita cu chipul palid si indurerat ce m-a tulburat, un copil al Parisului  o sa va cante fara machiaj, fara ciorapi, cu o fustita de doi bani, si un pulover fara o maneca..."- asa a fost prezentata pentru prima data pe o scena, alta decat cele imprivizate de caravana pe unde colinda alaturi de tatal ei, cea care avea sa devina cea mai mare voce a Frantei -Edith Piaf.

Belleville si apoi o intreaga istorie

Pe numele sau adevarat - Edith Giovanna Gassion - Edith Piaf s-a nascut in suburbiile Parisului, in Belleville nr.72, cartierul care in ciuda numelui impunator ( belle- frumoasa, ville- oras) era o zona populata de  imigranti si de oameni saraci. Potrivit altor indicii artista s-ar fi nascut la spitalul Tenon, de pe strada Chine, doar la cativa metri de domiciliul familiei Gassion.

Parintii ei, cantareata ambulanta Line Marsa, de origine italo-algeriana si a acrobatul de circ Louis Gassion, au abandonat-o la scurt timp dupa nastere. Line visa sa devina artista, cantand prin cafenele un repertoriu realist si cantece de pahar, iar lui Louis Gassion, ii placea prea tare libertatea si viata boema pentru a avea grija de un copil.

Cea care avea sa ajunga una dintre femeile celebre ale lumii a avut o copilarie grea, marcata de lipsuri si afectiune. A fost crescuta de bunica ei, patroana casei de toleranta Bernay dans l'Eure.  Dupa ce primul razboi mondial a luat sfarsit, tatal sau, angajat de un circ ambulant, o ia cu el pe Edith, cu care imparte rulota ce-i servea drept locuinta. Canta pe la colturi de strada, castigand cativa banuti care le asigura celor doi subzistenta.

Copilaria si adolescenta lui Edith Piaf au fost marcate de boala. A suferit de conjunctivita si surzenie pana la varsta de paisprezece ani. S-a vindecat  in mod miraculos de bolile de care suferea  dupa un pelerinaj la Saint Therese de Lisieux.

Edith Piaf: La vie en rose

Intalnirea cu Louis Leplee

Universul lui Piaf se intindea intre strazile Belleville si Menilmontant, insa viata sa avea sa ia o turnura neasteptata mult mai departe de stradutele pe care le fermecase cu vocea cu un timbru deosebit.

Intr-o zi de octombrie a anului 1935, la intersectia strazilor Troyon si Mac-Mahon,  aproape de Place de l'Etoile, tanara Edith Giovanna Gassion ajutata de o micuta prietena canta arii de Jean Lenoir cu ochii atintiti catre o cutiuta in care se strang mult prea putini bani pentru a putea scapa de viata mizera pe care o duce. Un barbat elegant se opreste si o intreaba daca nu ar vrea sa cante pe o scena adevarata. Era Louis Leplee.

Proprietarul unui club de noapte frecventat de clasa medie dar si de elita din Paris, Louis Leplee este cel care face din Edith Piaf cea mai mare voce a Parisului. Leplee i-a dat numele de scena " Piaf "si cel ce i-a deschis drumul descriind-o intr-un mod fascinant atunci cand a cantat pentru prima oara pe o scena adevarata- "o fetita cu chipul palid si indurerat ce m-a tulburat, un copil al Parisului va va canta fara machiaj, fara ciorapi, cu o fustita de doi bani, si un pulover fara o maneca..."

In 1936, Leplee a organizat la Circul Medrano prima reprezentatie de gala si a ajutat-o sa scoata primul sau disc. Acesta avea insa sa fie asasinat, iar numele lui Edith  nu a scapat de scandalurile legate de moartea sa.

Edith Piaf, vocea de aur a Parisului

Drumul ei fusese insa deschis... Vocea extraordinara si dragostea pentru muzica, sigura iubirea care nu a dezamagit-o niciodata, i-au dat aripi artistei care a devenit regina Parisului. Dupa reprezentatiile de la Gerny's au urmat cele de la l'A.B.C, templul music-hall-ului francez din anii '30 -'40, dar si Night-Club si Amiral. Edith Piaf devenea un simbol al Frantei.

Odata cu rolul principal din piesa Le Bel Indifferent (1940) de Jean Cocteau Edith Piaf intra intr-un cerc populat de artisti si celebritati. Se imprieteneste cu actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand si multi altii.

In timpul ocupatiei germane are contacte cu miscarea de Rezistenta si entuziasmeaza publicul cu melodiile "Le vagabond", "Le chasseur de l'Hôtel", "Les histoires de coeur". Melodia "La vie en rose", lansata de cantareata in timpul perioadei de ocupatie germana din Paris,  a fost considerata un simbol al fortei  si al rezistente francezilor in fata dusmanilor. Totusi, dupa eliberare, i se reproseaza faptul de a fi concertat la Berlin, la invitatia autoritatilor germane. 

Ca actrita apare in filme precum La Garcon, 1936, Montmartre-sur-Seine, 1941, Etoile sans Lumiere, 1946, Neuf Garcons, un Coeur, 1947, Paris chante toujours, 1951, Boum sur Paris, 1952, Versailles m ' etait Conte, 1953, French Cancan, 1954, Les Amants de demain, 1958.

Edith Piaf: La vie en rose

Edith si iubirile ei

Dornica de libertate si o fire rebela Edith avea numai 17 ani cand prima sa iubire, traita alaturi de chipesul si nestatornicul  Louis Dupont, avea sa se sfarseasca cu o sarcina. A nascut o fetita, insa a pe care a pierdut-o  la scurt timp dupa nastere. Copila a murit de meningita in 1935, insa acest lucru avea sa o marcheze pentru totdeauna.

Mai tarziu, numele lui Louis Leplee,  al poetului Raymond Asso, al actorului de comedie Paul Meurisse, al lui  Michel Emer, Eddie Constantine, Jacques Pills, Georges Moustaki si Theophanis Lamboukas se numara printre iubirile lui Edith. Insa, dintre toate, cel care avea sa-i marcheze existenta a fost boxerul Marcel Cerdan a carui amanta a fost timp de trei ani. Marcel Cerdan era casatorit si tata a trei baieti. S-au intalnit prima data la Paris, in 1946, s-au revazut mai tarziu la New York.

La o conferinta de presa, Cerdan obosit de atacurile jurnalistilor si de barfele aparute pe seama relatiei cu Piaf a rabufnit. "Doriti sa aflati daca o iubesc pe Edith Piaf? Da, o iubesc! Da, ea este amanta mea, doar ca sunt un barbat casatorit"- a declarat campionul mondial la box.

In urmatoarea zi niciun ziar nu a publicat vreo stire despre relatia celor doi. In seara aceleiasi zile Edith a primit de la jurnalisti un cos urias, plin cu trandafiri rosii si o ilustrata: "Din partea gentlemanilor - pentru cea mai iubita femeie din lume!"

Intr- o seara de octombrie in 1949, Marcel avea sa dispara in urma unui accident de avion, in timp ce se indrepta spre Edith. Franta a fost indoliata atunci pentru trei zile... Edith, pentru totdeauna.

Edith Piaf- o viata marcata de abuzuri si muzica

In 1952 Edith devine d-na Rene Ducos adevaratul nume al lui Jacques Pills, relatia dintre cei doi nu avea insa sa reziste. Intre cei doi a ramas totusi o prietenie stransa, mai ales ca acesta a fost bun prieten cu marea dragoste a artistei, Marcel Cerdan.

La inceputul anului 1959, in cursul unui concert la New York, Edith se prabuseste epuizata pe scena. Internarile in clinici de dezintoxicare se succed una dupa alta. In ciuda starii sale de sanatate, cucereste din nou Parisul in 1961 intr-un concert in sala Olympia, cu noul sau chanson, "Non, je ne regrette rien".

In februarie 1962 Edith se afiseaza cu un tanar frizer de numai 25 de ani- Theophanis Lamboukas. Diva il reboteaza Theo Sarapo si se casatoresc in data de 9 octombrie 1962, la putin timp dupa ce si-a facut reintrarea pe scena de la Olympia- locul fetish al vocii de aur a Parisului.

Edith Piaf a murit in 1963, ramanand in memoria tuturor ca regina cantecului francez.  Si-a cantat nefericirea, iubirea si sacrificiul cu o voce imposibil de sters din memorie. A reusit sa se ridice de jos, sa se afirme desi prea ca totul ii este potrivnic, insa in aceesi masura a fost capabila sa se autodistruga. Alcoolul si drogurile, o stare de sanatate fragila inca din copilarie,  un comportament de diva  capricioasa i-au fost adversarii cu care a trebuit sa se lupte cu aceeasi energie cu care a lupta sa se slefuiasa si sa ajunga cea mai iubita voce a Parisului si una dintre femeile celebre ale istoriei.

Edith Piaf: La vie en rose