(acest articol se poate reciti de la 14 si pana dupa 38 de ani)
Zile lungi in care nu da nici un semn (am uitat sa iti spun, dar chiar s-a terminat) si pe care ti le petreci intrebandu-te daca sa ii dai telefon sau sa ii dai sms sau fax sau o imprimanta sau sa ii spargi usa cu prezenta ta ravasita, dar superba...
In cele mai multe cazuri totul rimeaza cu El. Si viitoarea noua sticla Coca Cola.
Tipul beat de pe bordura cu flori in par din Vama Veche este clar cel pe care l-ati comentat impreuna vara trecuta cand el a facut remarca aceea care a intrat in istorie si asta cu rasul acela al lui care... care... gata, iti vine sa plangi, pui mana pe telefon, trebuie sa ii dai sms sa ii spui si lui... numai el ar intelege, el si-ar da seama, prietena ta insa nu este de acord, te cearta, nu dai sms...
... frumoase, in rochii valuri valuri si in comentariile imbucuratoare ale audientei (pe care tu nu le auzi pentru ca il iubesti pe El), mergeti sa mancati pizza prosciutto e funghi (da, tot in Vama, tu esti o doamna). Razi un pic de o gluma si de un tip si te dai cu rimel la toaleta (a cazut cu o bere inainte).
Parca e mai bine. Vine pizza. Fetele rad. Gusti din pizza. Plangi brusc. Pizza prosciutto e funghi pe care ti-ai comandat-o (si pe care ai comandat-o inconstient si sinucigas si totusi voit) are exact acelasi, dar identic gust cu pizza prosciutto e funghi pe care ai mancat-o cu el in Centrul Vechi acum 2 veri. Te ridici sa te duci la baie – sa ii scrii ca iubesti pizza, dar numai daca o mananci cu el si ai putea sa treci prin zeci de variante ale aceleiasi teme (e coada), dar prietenele iti iau telefonul si te duci degeaba la baie.
Te intorci, beti bere, e seara e noapte, e bere, este lume este o alandala, este admiratie, este distractie, vine un tip la tine, nu e rau, te intreaba nu stiu ce, nu este la fel de destept ca el, nu este la fel de frumos ca el, vezi stele verzi de la eticheta de bere cu lamaie cat si fara cat si cu shot-uri, o zbughesti la mal si incepi. "Te iubesc". Mai stai un pic, dar nu mult si scrii: "Te iubesc". Incepi sa zambesti. Vai ce bine ca ai scris. "Mi-e dor de tine. Fara tine sunt un singur pantof. Cu tine in vama era plictisitor, dar fara tine simt ca mor. Ma iubesti? Te iubesc. Te iubeeeesc." Ce clar si senin este la mare. Si tu mai usoara. Te intorci si dansezi si razi (nu stie nimeni de secretul Vostru).
"Te iubesc" spuse ea si gandul se facuse umbra. (Te apuci si de poezii a doua zi cand iti vine sa te arunci de la balconul pe care nu il ai momentan – "de ce i-am scris? ce penibila sunt. A fost ultima oara, ultima oara, el nu mi-a scris nimic inapoi, ce ridicola sunt, ce m-am umilit.")
In urmatoarea perioada continui cu sms-uri, ai tupeul sa il si suni la un moment dat, treci la emailuri pline de mandrie si reprosuri, ii ceri prietenia, te interesezi extrem de subtil pe la prietenii comuni ce mai face si continui sa te simti inferioara, umilita, uitata, slaba de inger pentru ca el nu iti raspunde si... mai ales, pentru ca tu ii scrii. Esti mai urata, mai grasa, mai fara vreo sansa de dragoste in viata, pentru ca tu ii scrii iar el nu. El, mandru, superb, puternic, tace o tacere de Zeu. Dar tace, nu... gluma. O tacere cat China.
Iar tu continui sa te umilesti.
Uite, azi noapte spre zorii zilei, ai scapat-o rau de tot la intoarcerea cu surle si trambite din clubul cu cluburi: unicul si nefolositul de nimeni "daca nu vii, ma sinucid". Eeeee, da! Cu asta sigur l-ai facut sah mat. De dimineata, observi ca usa este toata fixa in balamale (nu a spart-o cu umarul lui puternic), nu a venit sa te salveze (desi la un moment dat chiar ti-ai numarat pastilele anticonceptionale sa vezi daca sunt destule pentru o doza letala), si... niciun raspuns.
Juri pe toate mallurile din sectorul tau si pe toate hainutele si cerceii prietenelor ca NU II VEI MAI SCRIE NIMIC. PENTRU CA ESTE UMILITOR.
Este ca-i asa? Este ca asta ii spui si prietenei tale care e in aceeasi situatie? Nu ii scrie nimic, o sa pari aiurea, o sa se simta si mai bine, ai sa te prostesti degeaba. Mai bine ii citesti horoscopul de la serviciu pana dai de o varianta in care afli ca sufera din dragoste luna asta (dupa tine) si ca da faliment (dupa tine).
Nu voi analiza acum si varianta inversa. Nici daca reactia lui nu este poate cea mai sanatoasa sau cea mai de prost gust.
Dar, daca dupa x ani tie nu ti-a trecut dragostea peste x saptamani si simti sa-i scrii unui om cu care ai impartit sendvisuri, tricouri, saruturi, pixuri, vacante si vizite la parinti si un caine, unui om care a fost cel mai bun prieten al tau, unui om cu care planurile se numeau un singur plan - ca il mai iubesti, ca te gandesti la el, ca pizza seamana cu el, ca el este pizza ta, fa-o. Nu din 2 in 2 minute. Doar atunci cand este... imperios necesar. Si... fa-o zambind. Tu scrii ce simti, si cand simti este frumos. Si trebuie spus.
Analizam data viitoare ce face el in acest timp.
Mandria in dragoste este stupida, o strica si o minte,dar nu o face sa dispara.
La un moment ai sa vezi ca vei uita sa scrii. Intr-o zi, poate chiar maine.
Iar pana atunci... Be yourself, love yourself and take care.
Studiu: Barbatii sunt la fel, nu?
