Pana sa va spun de ce "noaptea venea" observ ceva. Site-urile de femeie dicteaza-invata-diseaca-cern-si-intreaba cum sa comunici.
E nevoie de how-to-uri. Indicatii despre cum sa ai o relatie, un iubit, un prieten, un coleg, o cunostinta, un cunoscut, un amant, un strain. Epoca How-To-urilor: Deficienta de consum. O reteta de slabit si o serie de indicatii despre cum sa iubesti. Sa pui vorbele si indicatiile in fata sentimentelor si atractiei este ca si cum ai da pasaport la porumbei. Ma rog. Fiecare cu formele lui de mascare a autenticitatii.
Revenim la de ce "venea vara la mare".
Zabuseala. Urcam in masina. Zic: "Mergem la Constanta. Au venit niste rusi cu niste statui de ceara. Le tragem un reportaj."
Ajungem. Nu erau rusi. Erau rusoaice. Doua. Mama si fiica. 40 cu 23. Nu facem totalul. Ca ar fi iesit sub 40. Din Sankt Petersburg. Blonde. Stiti blondul si pielea alba de Sankt Petersburg? Din experienta, nu de pe Facebook. Acela e. Spiritele tzarilor nu lasa sa plece in lume cu statuile lor de ceara femei care sa nu te topeasca. E marketing genetic. Domina cu ochii inocenti si spun restul cu decolteul. Strategie. Te rusineaza cu privitul fix in ochi si te fac sa pleci capul. Unde? E cald la marea romaneasca. Ce ascundeai cu nurca in creierii Rusiei aici lasi sa intinda anchioruri.
"Do you speak English?"
"Niet."
"Parlez vous Francais"
"Niet"- cu- ras.
"Clar. Filmam statuile si plecam. Am facut treaba si azi."
Il iau de mana pe operator si ii zic: "Hai, frate, sa il tragem in cadru pe Stalin si sa plecam ca de restul nu am invatat limbi straine.".
Cat filmam. Soferul nostru. Don Juan. Misca maini. Misca maini el. Misca maini rusoaica mica. Misca amandoi.
Filmam. Zambim frumos. Dazvidania. Si Plecam.
In masina. Soferul-mustacel. "Aia mica. Diseara vine la noi. Ne placem, frate. Prea mult. Prea bine."
Noi astialalti care nu am dat din maini ca prostii: "Da.Da. Sigur, Casanova. La noi vine diseara.'
Casanova: "Vine. De aia va pregatesc de acum sa veniti mai tarziu in camera."
Laudaros. Credem noi. La studio.
In Olimp. Montaj-Sedinte de redactie-Repetitii la malul marii. Chestii din astea captivante pentru care fetele absolvente de facultate se inscriu la scoala pe bani de la Intact Media Academy sa le promita ca descopera lumea televiziunii. Prin prezentatoare de meteo. Dar, ma rog.
Noaptea. Eu cu operatorul. Ne-am pierdut printr-o discoteca.
Soferul nu era. I-o fi fost somn. Credeam noi.
Ajungem in camera. Trei paturi in total. Unul ocupat cu soferul si rusoaica. Ce vorbeau prin semne la Constanta, acum completau cu tot corpul. Si ea, dimineata, radea. Radea asa frumos, mitica. Din toti carliontii ei blonzi si cu toata voluptatea sanilor ei neacoperiti ca doar era in camera la iubitul ei.
Si noi il injuram in romana. El ne injura tot in romana ca suntem ofticati. Ea radea la toti trei ca ne intelegem asa de bine. Operatorul meu o lua de obrajori si ii spunea:"Olga, Olga, daca ai stii ce ti-as face eu, nemernica mica." Iar soferul o linistea din maini, ii spunem "Buna dimineata" si ca suntem niste politicosi.
Nu ne deranja ca eram patru. Ne deranja, pe astia doi care nu vorbeau rusa cu mainile, ca soferul nostru o pupa plescait. Noaptea, ne trezea cand o pupa plescait.
Si i-am zis: "Bogdane, daca o mai saruti p-asta intr-o noapte plescait sa ne mai aduci aminte ca sunt in camera cu noi sanii imperiului tarist, venim si noi ca iti consideram plescaitul ala invitatie!".
Din noaptea urmatoare nu a mai sarutat-o plescait.
Vorba aia. Cine imprumuta tezaurul mai are chef sa il dea si altora?
Post Scriptum: Am aflat ca de la Sankt Petersburg la Bucuresti sunt 2300 de kilometri pe care ii faci in 30 de ore abia in iarna aceluiasi an. Cand Olga rusoaica a venit cu trenul pentru iubirea vietii in bucuresti. Tot cu mainile se discuta.
Post Scriptum 2: Cine are nevoie de how-to-uri ce sa ii spui unei femei?
Tu ce i-ai spune despre dragoste fiului tau cand va avea 12 ani?
