Ora 8:30, statia de metrou Crangasi. Agitatie mare, ca la inceput de saptamana. Un vanzator de ziare si reviste isi etaleaza marfa pe taraba: intr-un colt teancul de carti ramase nevandute din colectia ziarului X (astea nu au nevoie de promovare, ca omul daca vrea intr-adevar sa cumpere una, merge la sigur) in timp ce ziarele cu poze colorate sunt asezate in prima linie, imbiindu-te parca sa arunci un ochi spre decolteul pardon!, outfit-ul Simonei Sensual.
Baiatul cu ziarele e foarte mandru de statutul sau incat incep sa ma intreb serios de ce am mai urmat o facultate (recunosc ca am astfel de momente dar imi trec relativ repede, cand ajung la birou).
Nu lipseste nici teasingul: "Ia Cancanuuuu'! Ia Libertateaaaa! Vino sa vezi in ce bordei locuieste amanta lui Berlusconi!", desi daca ma gandesc bine, cred ca nu mai este nevoie de niciun fel de promovare : ziarele de scandal se vand ca painea calda. La coada stau deja cativa tineri, un barbat in salopeta (muncitor navetist?), o femeie cu o sacosa, un barbat in costum (!).
O doamna eleganta, ca la vreo cinzeci de ani, cu pardesiul pe mana, sta la coada ca si ceilalti. Ia revista si o studiaza cu interes. Pe chip i se citeste satisfactia copilului care a primit o prajitura si traieste din plin momentul premergator primei muscaturi. Nu indraznesc sa o intreb de ce a cumparat revista. Mi se pare o totala lipsa de respect desi nu vad nicio urma de asa ceva in a privi pe gaura cheii in dormitorul lui Iri. (My bad!)
In schimb mizez pe faptul ca o incercare de comunicare cu generatiile mai tinere nu are de ce sa esueze si ma dresez unuia dintre adolescenti. La inceput se uita la mine de parca ar fi vazut o stafie, apoi ii explic ca lucrez si eu "la ziar" si ca fac un sondaj.
"Pai eu merg pana in Titan. O gramada de drum. Cum sa-mi omor timpul pana acolo? Ma uit si eu pe poze, mai citesc ceva". Il intreb intr-o doara de ce nu ar prefera o carte de la Cotidianul sau de la Adevarul. Rade: "Sa dau atatia bani pe ea?!" (Doooh! Si eu care credeam ca o carte de colectie la pretul de 10 ron este pomana curata!) "Nu am rabdare sa citesc o carte de la cap la coada. Un ziar il citesti si apoi il arunci, ca nu ai ce face cu el" (ca si cum cartile de beletristica sunt un fel de Tamagochi: daca nu le deschizi in fiecare zi, isi dau duhul!)
Imi notez totusi ideea si abordez un domn. Dupa imbracaminte si dupa gesturi pare un intelectual. Si totusi, de ce vaneaza stiri mondene? "Ziarele de scandal sunt o lectura lejera. Nu trebuie sa ma gandesc la nimic, sa fac analogii. E ca si cum as sta in fata televizorului si m-as uita la un film de week-end. Jocul actorilor nu-mi influenteaza cu nimic viata, in schimb este un mod lejer de a-mi ocupa timpul pana ajung la serviciu."
In fine, intru in vorba cu o adolescenta (moment in care realizez ca nu am mai auzit de multa vreme vorbindu-se despre "Popcorn" , "Bravo" ,"Cool Girl" si alte reviste pentru adolescenti): "Ne distram in pauze citind despre vedete. Unele dintre ele sunt de tot rasul, dar asta e tara in care traim!"
N-o mai intreb de ce nu a cumparat o carte in locul ziarului, pentru ca intuiesc raspunsul. Si in fond cine sunt eu sa fac educatie generatiilor actuale? Multumita in linii mari de rezultatul sondajului urc in tren si ma retrag intr-un colt al vagonului ca sa-mi savurez in linsite cartea, imaginandu-mi cum in spatele meu, ca intr-un film horror, zeci de oameni isi ridica instantaneu ochii din ziar pentru a ma privi cu ura.
Spunea un imparat roman, gandindu-se desigur la arenele intesate de spectatorii care plateau bani grei pentru a urmari moartea "in direct". In secolul al XXI-lea nu mai incurajam genocidul, insa violenta (fizica si mai ales verbala) ne prodc in continuare fiori inexplicabili de placere. Sa fie oare o reminiscenta a naturii noastre animalice? (asta in caz ca ii dam crezare lui Darwin!). Corina Radaut, profesor de sociologie, are o explicatie:
"Setea de senzational se explica printr-un paradox: oamenii traiesc in permanenta cu teama ca li s-ar putea intampla ceva rau, si respira usurati atunci cand vad ca, din nou, nu ei au fost cei vizati de soarta, ci un semen de-al lor. Experientele personale ale multora dintre noi nu includ (din fericire!) trairi limita gen accidente, sinucideri, boli etc , si cum moartea este o necunoscuta care ne priveste pe toti direct, incercam instinctiv sa aflam mai multe despre ea, "invatand" (desi este impropriu spus) din experientele celorlalti. Asa se explica cerinta mereu in crestere pentru subiecte gen "stirile de la ora cinci". Pe de alta parte, zvonul care degenereaza in barfa, tentatia de a privi prin gaura cheii la viata intima a celorlalti, nevoia de a darama idolii intangibili ridicati de mass-media gasindu-le defecte, explica tendinta de promovare a subiectelor de scandal in detrimentul stirilor cu adevarat importante, iar ziaristii care lucreaza la astfel de publicatii stiu sa profite din plin de acest lucru si sa manevreze anumite parghii pentru a-si atrage publicul", este de parere specialistul.
Pe langa explicatiile ce tin de psihologia umana, am identificat si cateva aspecte practice, care explica vanzarile record inregistrate de publicatiile mondene din Romania si nu numai.
- in primul rand avem de-a face cu strategii de marketing bine puse la punct: unele publicatii se dau gratuit la metrou, altele ca suplimente ale unor ziare quality, asa ca achizitionarea lor nu presupune un efort financiar foarte mare;
- publicul nu este unul exclusivist: revistele de scandal pot fi citite atat de inginerul diplomat cat si de muncitorul cu opt clase (textul ocupa mai putin de 50% din spatiul editorial, ponderea cea mai mare avand-o fotografiile);
- Si, de ce sa nu fim sinceri? Ca om de rand parca simti cum te invadeaza un val de satisfactie cand vezi ca si capra "de lux" a vecinului poate sa moara de raie (sau chiar de alte boli si mai grave).
"Clientii" tabloidelor: de la Nikita la Naomi, de la Sensual la Poponet
Sa facem un mic exercitiu de memorie: puteti spune repede numele a cel putin trei politicieni romani care au fost implicati de curand intr-un scandal? Nu-i asa ca Ridzi este primul nume care va vine in minte? Sa incercam altfel: ce cupluri din showbiz-ul romanesc au divortat in ultimul an? Enache, Crisan, Doria Ivan. Stop! Ce rezulta de aici (asta in caz ca mai era nevoie de o demonstratie!) este ca mintea omului actioneaza dupa legea minimului efort atunci cand vine vorba despre trierea si asimilarea informatiilor, iar acest lucru este speculat din plin de redactorii ziarelor de scandal. Despre Ridzi s-au scris sute de pagini, insa acumularea masiva de informatii (cifre, dosare, argumente pro si contra fraudei) au dus in timp la pierderea interesului pentru subiect. La polul opus, avem maniera simplista in care un ziar de scandal trateaza divortul persoanei publice x: in maxim trei paragrafe afli si cauzele si deznodamantul, iar cel care citeste are impresia ca intelege perfect situatia: "Uite, frate, si eu am avut scandal cu nevasta si am fost nevoit sa divortez" versus "Ce ma intereseaza pe mine milioanele lui Ridizi? Cand voi avea eu vreodata atatia bani? Plus ca astia de la conducere ne trag in piept cum vor ei si nimeni nu-i opreste. Ce pot schimba eu?"
Cu alte cuvinte, ceea ce incearca redactorii ziarelor de scandal este o umanizare atat a protagonistilor cat si a situatiilor aduse in discutie, astfel incat cititorii sa se regaseasca in ele.
In ceea ce priveste "clientii tabloidelor" (adica vedetele care au tinut constant prima pagina a ziarelor de scandal), pe acestia i-am putea imparti in doua categorii : cei prinsi "in flagrant" (cu exagerarile de rigoare: cand nu ai niciun subiect senzational te multumesti si cu ulcerul Marinei Dina) si vedetele care simt ca pierd din popularitate si se gandesc chiar ele cum sa faca astfel incat sa ajunga din nou acolo unde le este locul, adica pe prima pagina a ziarelor (mai tineti minte cum defila acum cateva saptamani Simona Sensual cu cricul in mana fara sa aiba nicio pana la masina, doar de dragul paparazzilor?)
Una peste alta, ne irita foarte mult atentia exagerata pe care mass-media o acorda acestor asa-zise modele, dar daca stam si ne gandim mai bine, "persoanele publice" si-au castigat acest statut tocmai prin faptul ca au acceptat sa-si traiasca viata "la vedere". Cu alte cuvinte locul lor este in fata aparatelor de fotografiat si a camerelor de luat vederi, iar presa mondena va vorbi mereu despre ele pentru ca "daca nu era nu se povestea..."
Teama de tabloidizare
In urma cu cativa ani, Dan Diaconescu recunostea ca visul sau este OTV-izarea Romaniei. Multa vreme marii jucatori din mass-media nu l-au luat in serios, insa in anul de gratie 2009 multi incep sa-I dea dreptate. Aceasta tendinta este copiata fidel de ziarele de scandal: putem face un serial din divortu lui Crisan, daca asta se cauta. Cum ne afecteaza totusi valul tabloidizarii? Se va ajunge in cele din urma la o rasturnare a valorilor, la o uniformizare a gusturilor? Intr-o discutie pe care am avut-o cu ceva timp in urma cu Claudiu Teohari de la Deko Café, acesta era de parere ca in orice tara ziarele care vand pornografie si cancan vor fi cele mai cautate.
"E trist ca astfel de ziare se vand la noi ca si painea calda. Dar nu e o tragedie. Iar faptul ca este vehiculat din ce in ce mai mult material pornografic poate fi considerat chiar si un semn de maturizare, pentru ca de aici rezulta ca am trecut de faza in care pretindeam ca suntem jenati dar pe ascuns cautam innebuniti sa vedem ce si cum. In momentul in care toleranta va fi maxima, astfel de ziare nu vor mai fi cautate. Exista atat de multi ipocriti care cer sa se faca ceva pentru popor cand in realitate este asa o seceta de solutii! Se bat cu pumnul in piept ca trebuie sa existe cultura, ca trebuie teatru si opera la televizor, dar nu se va uita nimeni! Cultura exista deja la televizor: TVR Cultural, History Channel, Mezzo. Gasesti de toate, dar nu la PRO Tv. Ne crizam ca nu exista variante, dar pana si ultima cocioaba are Digi Tv. Alternativele exista, trebuie doar cautate. Ce ne spune noua faptul ca Antena si PRO, cu show-urile lor, au cele mai mari audiente? Ca poporul nu vrea cultura!", spunea artistul.
In concluzie, ne temem de tabliodizare, ne temem pentru cultura noastra si pentru adevaratele valori, insa nu nu rezistam tentatiei de a deschide ziarul la pagina 5. Si atunci cum putem spune "stop" tabloidizarii? Teoretic nu am avea de ce sa ne temem, atat timp cat subiectele mondene nu ar reprezenta dect un fel de desert optional si inofensiv servit dupa o portie consistenta de cultura. Aste depinde insa de fiecare din noi!
Simona Sensual vrea sa-l "cafteasca" pe Costi Ionita
Bucurenci revine in televiziune cu o emisiune de healthy lifestyle
