De ce mint copiii?

Am intalnit, in practica, parinti foarte ingrijorati de minciunile pe care copiii lor le "fabrica" privind toate aspectele vietii lor. Este foarte important sa stim ca un copil nu stie distinctia dintre adevar si fals, dintre minciuna si adevar, pana pe la varsta de 3 ani. Aceasta distinctie se face progresiv si se finalizeaza in jurul varstei de trei ani, cand pana si micutul poate sa isi dea semana daca ce spune despre un lucru sau despre o actiune s-a intamplat sau nu. Insa ramane la acest nivel al concretului. Un copil mai mic de trei ani nu minte intentionat, nu detine controlul constient de cenzurare a minciunii.

O data cu inaintarea in varsta, si aici ma refer la intervalul dintre 3 si 7 ani, magia devine foarte importanta pentru copii si de aici lumea fantastica. Magia este modul copiilor sa isi explice anumite lucruri si sa isi dezvolte anumite abilitati (asa cum este jocul simbolic, care este foarte important pentru o buna dezvoltare ulterioara). La aceasta varsta ei pot avea prieteni de joaca imaginari, le plac povestile si jocurile imaginative. Minciunile copiilor din aceasta grupa de varsta sunt in marea lor majoritate povesti inventate de ei, nu minciuni intentionate. Minciuna incepe insa in acest interval de varsta sa aiba si anumite consecinte pozitive pentru ei ca indivizi, de exemplu un copil care sparge o farfurie sau varsa un pahar cu apa si da vina pe fratele sau, nu da insa vina cu dorinta explicita ca fratele lui sa incaseze pedeapsa ci are mai mult rolul de a se scapa pe sine de consecintele negative, este un mod de a spune "nu am vrut". Abia in jurul varstei de 6-7 ani copiii incep sa inteleaga ce este minciuna si pot chiar sa inceapa sa inteleaga latura negativa a minciunii.

Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani inteleg atat ce este minciuna cat si latura morala negativa a acestui comportament. Totusi ei pot continua sa minta pentru a testa regulile si limitele impuse de adulti. Este foarte important insa sa intelegem motivele pentru care un copil, desi stie ca minciuna nu este un comportament dezirabil, continua sa o faca. Este de asemenea foarte important sa stim cand avem motive sa ne ingrijoram daca micutul nostru minte.

Exista mai multe tipuri de minciuni la copiii de peste 6 ani. Minciunile pot fi impartite dupa motivul pentru care apar:

- Minciuna utilitara- este minciuna prin care copilul se asigura ca indeparteaza anumite consecinte care apar in mod natural din partea parintilor dupa un comportament indezirabil. Un exemplu clasic in acest caz este minciuna privind notele de la scoala, copilul minte ca a luat o nota mai mare la o anumita materie sau ca invatatoarea nu le-a adus lucrarile la matematica. Motivele pentru care el alege sa minta sunt evidente, in acest caz doreste sa evite o pedeapsa. Un alt motiv mai putin evident poate fi insa si dorinta de a nu da gres in fata parintilor, dorinta de a nu dezamagi.

- Minciuna compensatorie- acest tip de minciuna se refera la minciunile prin care copilul "infrumuseteaza" realitatea din jurul sau, atribuie familiei sau parintilor valori sau calitati pe care acestia nu le au, isi atribuie merite scolare sau premii neobtinute. Este foarte important de stiut ca acest tip de minciuna se datoreaza in primul rand unui respect scazut de sine si unei nesigurante pe care copilul o simte din partea familiei, a mediului inconjurator. Acest tip de minciuna releveaza uneori tulburari psihopatologice mai marcante.

- Mitomania- este latura extrema a minciunii si se refera la acei copii care traiesc cel mai adesea in fantezie si nici macar ei nu isi mai pot da seama de distinctia intre minciuna si realitate. In cest caz minciuna isi atinge latura sa patologica si este necesara interventia unui specialist.

In cazul in care descoperim ca micutul nostru minte constant in anumite aspecte sau ca minciuna nu este ceva total ocazional, este foarte important sa avem in vedere consecintele pe care el le are din partea noastra datorita acestor minciuni. Este important ca micutul sa aiba consecinte constante daca minte, consecinte moralizatoare, dar este foarte important ca aceste consecinte sa nu fie excesive pentru ca astfel minciuna devine un cerc vicios (copilul alege sa minta pentru a ascunde o alta minciuna mai veche).

Este foarte importanta in acest caz si puterea exemplului. Daca noi ca adulti suntem nevoiti sau alegem sa mintim in anumite contexte, nu trebuie sa facem acest lucru in fata copilului, noi suntem exemplul lui cel mai demn de luat in seama.