L spune: "De regula nici nu-i nevoie sa-l lasi, e destul sa faci cativa pasi inapoi, sa nu-l mai bagi atata in seama, sa nu-i areti cat te afecteaza indiferenta lui. Gaseste-ti timp sa iesi cu fetele in oras, exclude-l din activitatile tale o vreme si vei vedea ca nu o sa-i placa deloc sa fie ignorat. Pentru asta trebuie sa ai curaj sa-ti asumi o posibila despartire...in fond ce pierzi? Daca nu va avea nici o reactie, atunci poti sa-l lasi pentru ca nici nu il ai! Lipsa dragostei nu este ura sau cearta, ci indiferenta!"
Florentina-Simona, o alta cititoare Feminis.ro, spune si ea: "O inteleg perfect si eu am aceeasi situatie si sincer m-am gandit serios si il parasesc sa stea altcineva cu unul ca el eu nu sunt dispusa sa accept".
Alina si Oana-Camelia cred si ele ca partenerul infidel merita parasit.
Comentariile voastre m-au facut sa ma gandesc la o tema care tinde sa devina o adevarata problema a epocii noastre. Vorbim de o anumita usurinta in formarea si destramarea unei relatii. Oamenii par sa fie foarte dispusi sa intre in relatii altfel dificile in alte epoci si sunt aparent foarte dispusi sa si renunte la ele. Aceste doua componente par sa devina in unele contexte un hobby, o activitate in sine care confera o anumita disponibilitate. Sa treci dintr-o relatie in alta este simplu dar apare urmatoarea intrebare: ce se schimba? Urmatoarea relatie va respecta cadrul celei dinainte. Uneori nu se intampla asa dar din urma pluteste acelasi pericol si nu rareori ni se intampla sa vedem ca in momentul in care se intampla ceva, starea revine la cea anterioara.
Ceea ce vreau sa subliniez este relatia dintre act si cuvant. Adica exista tendinta de a transforma cu usurinta o anumita traire in actiune. ”Nu ma simt bine, deci plec din relatia” si caut altceva pentru ca va fi mai mult noroc. Pare un soi de fatalism care este de genul "am intalnit zodia cu care ma potrivesc" sau "din cauza ghinionului nu am reusit sa avem o relatie".
In primul comentariu (al lui L.) gasim urmatoarea premiza: Ca ea este decisa sa ramana in relatie si este de stabilit cum sa faca asta. Cel de-al doilea comentariu este invers: Florentina se gandeste ca ea vrea sa plece. De ce ar vrea sa ramana sau sa plece? Care este criteriul in virtutea caruia stabilesc una sau alta?
Inainte de decizie si de act este aceasta parte de analiza a ceea ce presupune acest lucru. Dar cum facem asta?
Un pas important este sa vedem cine este el in lumea proprie. Adica de ce a fost ales acest barbat de catre aceasta femeie? Acesta nu este un joc al intamplarii ci are o logica proprie a aparatului psihic de cuplu. Alegerea partenerului nu este nici pe departe ceva aleatoriu. Daca indiferenta lui o afecteaza ne putem intreba asa:
De ce sa alegi un barbat care este indiferent? Starea de indiferenta este o trasatura care nu a aparut intre timp, exista si la inceputul relatiei, poate nu asa de manifesta dar ea era prezenta. In acest context, alegerea s-a mentinut. Poate ca alte trasaturi ale lui au fost importante dar atunci ne putem duce cu gandul la urmatoarea situatie: Ce s-a intamplat cu acele trasaturi pe care acum indiferenta le pune in umbra?
Toate acestea ne invita sa nu uitam ca exista inconstient. Ca exista legatura si ca lucrurile nu se pot crea si rupe cu usurinta. Tendinta de a pune repede intr-un act este una periculoasa. Sa te casatoresti, sa divortezi, sa te angajezi sau sa iti dai demisia sunt decizii importante iar gradul de impulsivitate este de multe ori un pericol la adresa propriei persoane.
Punerea rapida in act este o situatie impulsiva pe care cei implicati ar trebui sa o evite. Ea ramane o forma de evitare a conflictului care exista in mod implicit. In situatie de la care porneam era un conflict evident. El nu este de evitat, ci de analizat, de vazut ce se intampla cu fiecare si intre ei.
Poate ca ne putem pune impreuna o alta intrebare: Cum arata de fapt aceasta legatura de cuplu?
Psihoterapeut Claudiu Ganciu
[email protected]
www.centrupsihologie.ro
0722 453 906
Sienna Miller are un nou iubit
Alex Velea, sarut frantuzesc la 13 ani
