Dar bine, Simona, saptamana trecuta ai vrut papusica blonda cu pantofiori rosii, iar acum trei saptamani parca ti-am cumparat si bebelusul si jocul cu margelute si...
Mama, te rog! Trebuie sa am neaparat jucaria asta speciala! E speciala, ai inteles?
Asa o necajea Simona pe mamica ei de ceva timp. Si asta de cand urmarea la televizor desene animate cu catelusi si motanei, soricei si trenulete, arici mici si masinute... Oh, dar nu, nu motaneii si nici aricii nu erau vinovati cu ceva... Nu inca...
Problemele au aparut cand Simona a inteles ca toate acele jucarii si dulciuri din reclame pot fi ale ei. Cand a observat pe raftul dintr-un magazin oua de ciocolata exact ca cele de la televizor... Si atunci a inteles foarte bine ce inseamna desenele care se numesc "publicitate". Exact "desenele" astea au inceput sa o intereseze din ce in ce mai mult.
La inceput mamica nu a dat prea mare importanta acestor reclame, desi nu suporta de fel nici o reclama. Se bucura chiar sa o auda pe fetita cum rosteste cuvintele mai dificile pentru varsta ei, pe care le auzea acolo. Dar fetita incepuse sa spuna tot mai des "Vreau!". "Si asta si asta si.. " Intr-o zi, Simona a venit de la gradinita si i-a spus mamei ei ca vrea si ea ghiozdan roz ca al Andreei. "E din reclama, mama! Vreau si eu!"
Ma intreb, ce poate face o mama intr-o astfel de situatie?
Ce faci tu? Ce faci cand te uiti la un film si deodata intra in casa tot felul de oameni cu dero in brate, cu sacose pline cu rimel, pantofi, pizza, biscuiti, margarina si tot ce se afla intr-un magazin? Filmul se intrerupe brusc si tu esti obligat sa privesti toate aceste produse desi tocmai ai venit de la cumparaturi poate...
Pe bune, ce faci?
Nimic, nu? E ceva normal ce se intampla. Si e normal sa iti si placa, nu?
Chiar, a inceput careva sa viseze reclame? Inca nu? Ha! Ha! Ha!
Inseamna ca nu ne-am tampit chiar atat de mult.
Inca nu..
Foto: Vilia Lupu
Mos Nicolae
Vise...
