Psihologia "prieteniei cu beneficii": De ce îi înşelăm pe cei pe care îi iubim

"Este o obsesie", explică Fisher în cadrul unui TED Talk numit "De ce iubim, de ce înşelăm".

Ce se întâmplă din punct de vedere biologic, însă, este mult mai puţin romantic şi explică de ce ajungem să îi înselăm uneori pe cei pe care îi iubim.

Dragostea este doar un rezultat influenţei hormonului recompensei, dopamina, asupra creierului.

Fisher oferă drept exemplu un experiment în care a fost scanat creierul unor subiecţi îndrăgostiţi. Echipa de cercetători a prezentat subiecţilo o fotografie neutră şi o fotografie a pesoanei iubite. Au înregistrat apoi care regiuni ale creierului erau active atunci când subiecţii priveau fotografia partenerului sau partenerei de cuplu.

Au ajuns astfel la concluzia că una dintre cele mai importante regiuni cerebrale ce devin active atunci când priveşti persoana iubită este cea a sistemului de recompense, aceeaşi regoiune care se aprinde atunci când individul consumă cocaină sau are un orgasm. Asta ar însemna că dragostea nu este o emoţie, ci un apetit, spune Fisher. În plus, specialistul consideră că este mai puternic decât apetitul sexual.

Aceeaşi concluzie au scos la iveală şi alte studii pe această temă. Dragostea motivează şi reprezintă o recompensă la nivel cerebral. Aşadar, dacă dragostea aduce astfel de satisfacţii, ce anume îi determină pe oameni să înşele persoana de care s-au îndrăgostit? Problema este că dragostea romantică nu este singurul sistem activat atunci când individul se îndrăgosteşte. Există, de fapt, trei sisteme cerebrale legate de dragoste, explică Fisher.

Unul dintre ele este apetitul sexual, resimtit precum o "mâncărime neuronală insuportabilă". Cel de-al doilea sistem se prezintă sub forma iubirii romantice, care ajută individul să își concentreze energia împerecherii asupra unui singur partener. Nu în ultimul rând, există atașamentul, acea senzație de calm si siguranță ce apare într-o relație de lungă durată, care garantează creșterea copiilor alături de partenerul de cuplu.

Cu toate acestea, cele trei sisteme cerebrale - apetitul sexual, dragostea și atașamentul - nu sunt mereu legate unul de celălalt. Așadar, poți simți atașament față de un partener în timp ce resimți o dragoste puternică față de altcineva și chiar atracție sexuală față de o a treia persoană.

"Pe scurt, suntem capabili să iubim mai mult de o persoană în același timp. Și de aceea unii oameni ajung să își înșele partenerul. Acesta este motivul pentru care cineva poate sta în pat noaptea gândindu-se la atașamentul pe care îl simte față de partener și în același timp să aibă sentimente profunde pentru o altă persoană. E ca și cum s-ar organiza o ședință în mintea ta pentru a decide ce trebuie făcut. Nu cred că am fost construiți pentru a fi fericiți - am fost creați pentru a ne reproduce. Cred ca acea fericire pe care o găsim este cea pe care ne-o facem singuri", a explicat Fisher.

Deși concluziile evidențiate decurg dintr-o abordare oarecum cinică a iubirii, specialistul susține că în ciuda acestor procese biologice clare și inevitabile, dragostea rămâne totuși învăluită într-un strop de mister și magie.